De la alb la negru

cold hearted bitch it is

2012-02-08T15:09:00.000-08:00

pai se pare ca chiar am un instinct foarte corect, daca mi-a dat si visul cu ceea ce se va intampla, asa ca o premonitie. si da, inca nu am cuvinte. nici stari n-am, ce-i drept. probabil sunt in negare, sau mi-am dezvoltat un mega scut impotriva ~~tampeniilor~~ lucrurilor din jurul meu care par sa ma afecteze. un fel de putere magica. sau doar am decis sa nu-mi mai fac rau impaturind atat de atent fiecare amintire nefericita, si gasindu-i loc special acolo in dulapul miocardului meu. kudos, Emilia!
cert e ca m-am hotarat sa cut the crap si sa fiu mai atenta la modul in care ma avant. in sensul ca as putea sa n-o tot tin asa, pe aratura, incercand sa grabesc drumul spre destinatie (care de fiecare data pare sa fie nimic mai palpitant decat sfarsitul insusi) si sa merg pe drumul deja batatorit, mai lung si greu de suportat, dar care merita. adica, uita-te doar cat de bine le este lor. intr-adevar, rabdarea nu e punctul meu forte.
atat. ah, si da, probabil o sa-ti schimbi si tu numele in motherfucker.

when i grow old i want to be a cold hearted bitch

2012-02-05T13:38:00.000-08:00

ajungi intr-un moment in care nu mai ai nicio reactie ca si cum te asteptai sa se intample asta dar totusi sperai sa fie diferit pentru ca aveai asteptari mai mari de la el. da, asta ne e mereu problema, supraapreciem ceea ce nu trebuie prea mult, prea des. asa ca ma gasesc acum in fata monitorului astuia, apasand nervos pe taste, nestiind cum sa-mi exprim sentimentul asta. hai sa-l numim X, din lipsa de definire exacta, el fiind un amestec intre furie, depresie, vulnerabilitate &co. l-am cunoscut pe X acum cateva saptamani cand universul s-a decis sa ma intoarca cu fundul in sus, sa-mi arate el mie. probabil o merit, nu stiu. pana acum nu am vrut sa-l recunosc ca facand parte din mine, dar presupun ca trebuia sa fi stiut ca nu exista happy endings, nu?
inca nu stiu daca e doar o faza din stadiul meu acut de paranoia sau chiar e adevarat. dar daca e adevarat atunci asta nu va face decat sa-mi naruiasca si mai tare sperantele la ceva bun pe viitor. si probabil ma voi intoarce la obiceiurile depravate in care m-am inecat aproape 1 an. e aceeasi poveste de prea multe ori si se zbat prea multe identitati in mine ca sa o pot alege pe cea care trebuie. la ce bun sa faci ceea ce trebuie daca in final tot acolo ajungi?
poate totusi ii gasim o rezolvare lui X si temperatura de afara imi va ingheta accesele de solitutine.
sau poate nu.

Insides

2012-02-02T12:28:00.000-08:00

ceva-mi spune ca articulatiile mele

functioneaza acum pe baza de frica

nu de lichid sinovial

mi-am pierdut stocul

si-acum se compenseaza

picioare reci cu fiecare urma

lasata pe zapada

atat metaforic cat si ad literam

am devenit o umbra-

eu si frica, nu?

uitata intr-un fund de Moldova

unde nici frigul nu-ndrazneste sa iasa din casa.

it is what it is

oamenii se uita

te uita

si ceva-mi spune ca sunt singura

care se tine dupa amintiri.

as vrea sa alunecam

sa ni se amestece sinapsele

si sa-mi transmiti o parte

din tine-

ceva care sa ramana doar al meu

sa-l atarn pe peretele

miocardului meu zbuciumat

dar poate ma grabesc

poate nu sunt deloc speciala

sau poate doar fac ceea ce fac de obicei-

gandesc peste masura.

Iata de ce alcoolul dauneaza grav

2012-01-22T11:11:00.000-08:00

Unele lucruri se fac si unele lucruri nu se fac. Asta ar trebui sa fie bottom line-ul. Dar mai sunt acele momente nefericite cand pierzi controlul si te trezesti peste 3 luni ca inca te bantuie acea intamplare nenorocita- ad literam. Ca pana de curand credeai ca ai uitat, dar uite ca aseara iar ti-au aparut imaginile in cap. Si ti se face pielea de gaina si ai vrea sa fie ca-n Eternal Sunshine, dar la ce bun cand nici macar acolo nu s-a putut concretiza nimic. Asa ca trebuie sa traiesti cu regretul (probabil singurul pentru care ai apasa rewind si undo), si cu eticheta imaginara pe care ti-o inchipui atunci cand ii vezi -pe el sau pe ceilalti care stii ca stiu.

Si toate astea fiindca el nu-i aici, iar povestea e intrerupta de o linie despartitoare de la sfarsitul randului, linie care te lasa pe tine aici si pe el la o luna jumate mai incolo. Si fiindca ti-e teribil de frica de pronumele prea personale sau de eventualele noduri prea stranse care nu te mai lasa sa te descalti. Si n-ai vrea sa arunci asa o pereche de pantofi.

Din fr. courage (sau din lipsa lui)

2012-01-16T08:13:00.000-08:00

Ok, sa spunem ca te trezesti intr-o dimineata in alta camera decat a ta. Cearceafuri verzi. Un verde cald, cam ca un anume el, de altfel. Pereti nehotarati- sa fie alb sau albastru deschis? Ciufulit iesi din camera. Zabovesti o clipa pe hol, langa oglinda din dreapta ta in care te vezi cu coada ochiului. Liniste. Nimeni si nimic, Nu tu tipete, rasete sau pasi somnorosi indreptandu-se mecanic spre bucatarie sa-si faca o cafea. Cobori scarile. Gresia te intampina cu un aer rece la talpi care te mai trezeste nitel. Brrr. Urci inapoi de frig si frica. Dar parca auzi ceva? Ah, nu, e doar ticaitul ceasului. Cu alte cuvinte, modul universului de a-ti spune (si arata) ca tot singuratatea e cea mai fidela, si tot timpul iti va rade in fata. Dar sa spunem ca asta nu e nimic mai mult decat un alter-ego al starii tale din aceste zile de Ianuarie cand te ascunzi in camera ta, cu nasul infipt bine printre carti si evitand sa accepti ceea ce e deja evident. Si sa spunem ca te hotarasti sa te intorci la, stii tu, ceea ce numim lucruri concrete, tangibile, care ne umplu ziua, cum ar fi cursul din stanga ta, sau acel Bukowsky de pe noptiera caruia nu i-a placut ca ai adormit aseara in timp ce...stii tu...imparteati momente speciale. Deci, adopta si tu sloganul acestor zile revolutionare si...curaj!

M de la Mai bine nu face asta

2012-01-02T14:01:00.000-08:00

Adevarul e ca
stand in fata oglinzii
si privindu-ma-n ochi
mi-am amintit de tine
si m-am fortat
m-am chinuit chiar tare, sa stii
dar n-am izbutit
cred ca au secat
cascadele ce-mi curgeau spre tine
mi-au secat si fantanile
cu sperante si asteptari
de-aia stiu ca o sa fiu singura
desi poate nu chiar ca tine-
tinele din vocea de la telefon si cuvintele resemnate
si stii doar ca nu numai distanta
desparte oameni
mai pune si putin dor
presarat cu minciunele cochete
rezulta o supa numai buna de frant inimi.
Ceapa ajuta, desigur.

Pai, tu si ceapa ce ma faceti sa plang.

Si stand asa, cu minele si tinele din mine pe umeri
mi-am zis ca tot ce pot face
e sa respir adanc
sa deschid larg ochii
si sa inchid usa in urma mea.

Always the end

2011-12-28T07:01:00.000-08:00

Ciudat cum ne e teama de sfarsituri. Cum vrem ca ele sa fie perfecte. Cum n-am vrea o clipa sa ne desprindem de ideea ca orice lucru care are un inceput, are si un sfarsit. Cine-ar fi zis acum un an ca se vor intampla toate cate au fost? Sau ca privirea unei necunoscute de pe strada ar putea avea un astfel de impact? De parca eram eu peste 10 ani, uitandu-ma in trecut si zicandu-mi "De ce te pierzi in tine?". Doi pasi, o privire scrutatoare, atat de multe sugestii. La un moment dat, mi-am dorit sa pot sterge anul asta din povestea vietii mele, din cauza greselilor si impulsivitatii mele necontrolate. Dar pana la urma, acum cand ma uit inapoi, imi dau seama ca e ceea ce am avut nevoie pentru a trece mai departe, pentru a evolua. Cu siguranta nu voi face lucrurile cum mi-as dori niciodata, dar acum ma resemnez. Ma resemnez sfarsitului si-mi indrept mintea spre inceput.

un fel de ghiveci

2011-12-25T16:30:00.000-08:00

mai multe sentimente mai multe sanse de esec
fiindca inocenta se pierde pe cararea galbena din Vrajitorul din Oz
si bucatile de turta dulce au fost demult mancate
nu te mai poti intoarce
intelege ca degeaba te agiti
si te chinui sa simti
sau sa imparti

inima ta de turta dulce a fost deja mancata
sau calcata in picioare
de o mass-medie alterata
sau doar oameni care
nu merita sa le spui pe nume
cu M sau C sau A
tot in "nenorocit" se termina
si al tau in "fraiera"

atentie se inchid usile.

Why do we leave anyway?

2011-12-18T13:49:00.000-08:00

In Bucuresti timpul nu are rabdare. Serios iti zic, citesc pe fruntile lor mazgaleli si balbaieli si numai franturi sterse de picurii de ploaie. Nu tu sunshine, nu tu liniste si calm. Asta si pentru ca locul asta e un mozaic de suflete, o abrambureala crunta din care nu intelegi nimic. Nu-ti dai seama daca ai pierdut ziua/noaptea, fiindca ti-a luat mult timp sa ajungi acasa, sa te trantesti pe canapea si sa te gandesti daca ai facut ceva azi, fie el bun sau rau. Nu, nu apuci, fiindca e prea tarziu si vrei sa dormi pentru ca maine sa-ti obosesti iar picioarele cu acelasi drum. E ciudat cum mereu ma cheama cate ceva acolo, dar dupa 2 zile e deja prea mult, probabil pentru ca sunt atat de wrapped up in my own world incat nu gasesc compatibilitati cu haosul de acolo. E cam cum e si cu oamenii, fie esti compatibil, fie nu. Relationships are overrated, chiar si cele care nu implica oameni. Poti sa te chinui, dar de ce sa faci asta? E de-ajuns ca iti complici fiecare actiune cu vocea din capul tau. Ai putea doar sa accepti ca nu este nimic de facut si sa treci peste. Iei trenul inapoi spre casa, spre patul tau mare si comod. Why do we leave anyway?

Brambureli sau Ce te faci cand ti se incurca potecile?

2011-12-02T14:00:00.001-08:00

Fir-ati voi sa fiti de demoni! Niste monstri, iti zic.

Ma pierd de control si ma invart in jurul cozii

de oameni care asteapta sa cumpere vise si fericiri

in pungi de plastic "biodegradabile";

oameni care cauta sa-si amaneteze regrete si dimineti vinovate

urmate de dup-amiezi si seri si mai vinovate

caci pamantul se invarte

e ca o roata

si ii urmareste pe toti.

Karma se numeste si acum ma resemnez in fata ei.

Probabil chiar o sa mor cu 75 de pisici in brate

Eu si oamenii astia care stau la coada

Fiindca ei sunt eu si de aia ma invart

in cercul vicios al nimicniciei mele.

De fapt nu ma caut

de aia nici nu ma gasesc.

Nu e nimic profund in numele meu

fiindca e o diferenta prea mare intre

E si A

E-ul rational

A-ul imoral;

"mili" e doar universul acela transcendent

unde mi-ar placea sa raman.

Mi-e teama ca mi se incalesc prea tare

Yinul si Yangul.

Scancete si balbaieli

2011-11-30T13:24:00.001-08:00

imi caut fusta prin dulapul tau

ca si cand mi-ai fi furat identitatea

m-am pierdut afara

si genunchii mei dezgoliti nu mai suporta

vantul si privirea ta.

mi-am uitat la tine si ultima speranta

nu mai vrei s-o inapoiezi

ai lipit-o pe perete

nu cu scoci- ca ala nu doare

ai infipt piuneze

fix in inima ei.

as inventa pana si cuvinte urate

de dragul tau

sa ma tii minte altfel decat atunci.

uneori as vrea sa stiu ce gandesti

dar prefer sa nu

fiindca stiu ca s-ar termina toate

cu aceeasi compatimire

care umple aerul dintre noi atunci cand ne vorbim.

scancete si balbaieli, ma!

Iluzie optica

2011-11-26T06:15:00.001-08:00

ma gandesc uneori

cum ar fi

sa stam impreuna la un ceai

nu sa vorbim-

cuvintele complica tot,

doar sa ne privim-

ochii ar umple asa-zisa

liniste

sau distanta

care stim ca se masoara

in frici

regrete

atingeri nepotrivite

si prea multe sticle golite.

doua scaune si-o masa

doua cani

doua suflete

si micile gesturi

ca felul in care tii cana

sau cum imi incalzesc palmele

cu aburul fierbinte

sau cum ma bucur de moment.

as vrea odata sa ma privesti

intens

patrunzator

sa-mi citesti toate acele N.B.

intiparite pe retina.

deci unde-i ceaiul?

Fraiere

2011-11-22T12:18:00.001-08:00

Pai sa vezi. Cred c-am devenit putin cam, cam nici nu stiu cum sa-i spun. Bipolara? Da, m-ati cam distrus emotional, de nici nu ma mai recunosc. Poeziile mele cu el si ea se cam invechesc si nu-i nimeni care sa vrea sa stearga praful de pe ele. Cearceafurile alea albe se murdaresc treptat. Visele mele se cam disipa iar norii aia pufosi au coborat langa mine pe asfalt fiindca da, inca sunt cu capul in nori. Cica se numeste maturizare. Pe naiba, iti zic. Se numeste ineptie, absurd, natangie, neghiobie si orice alt sinonim pentru nimic altceva decat prenumele meu. Da, sigur, in fiecare dimineata cand ma trezesc si ma duc la oglinda, nu vad cearcanele care-mi tradeaza faptele, dar privirea..privirea aia ma face sa ma compatimesc. Am pufnit in ras scriind asta. Mama, de-ai sti ce suflet se ascunde in spatele usii asteia mereu inchise. Adevarul e ca nu am demnitate. There, I said it. M-ati dezbracat de ea si m-ati lasat asa, in mijlocul multimii, cu ei razandu-mi in fata. Si stii, uneori, in degringolada asta de ganduri futile parca mai disting asa un strop din inocenta aia de atunci. In nota asta, m-am plictisit sa ma plang. Asa ca prefer sa dorm ca sa imi limpezesc mintea. Si ca sa trec peste faptul ca tu esti un fraier.

2011-11-16T12:52:00.001-08:00

aaand we're back to square one

cine stie ce-i ala

daca m-am miscat vreodata de acolo

sau daca acolo trebuie sa raman

ce sa fac?

sa nu-mi mai musc buzele?

sa nu-mi mai incrunt sprancenele?

sa nu-mi mai inchid ochii?

stiu ca nu mi-e aici locul

iar colturile gurii mele au obosit

fortandu-se sa se ridice.

o Emilie, doua Emilii.

ca bine zici.

Fapt di vers

2011-11-09T08:09:00.000-08:00

Sunt defectiva de plural
si mereu voi fi
clavicula dreapta-mi zice
sa-mi bag in fund speranta
s-o folosesc pe post de hartie igienica
roz
nu alba
cea stanga imi indruga baliverne
cu poeti
si destine
si probabilitati.

Dar mi-ajung toate
poate-urile voastre
asa ca le-am comandat
pupilelor
in timp ce dormeau
sa inceteze cu R.E.M.ul
si-n loc -sa taca.

Atat, sa taca.

Ai pacatuit destul, copila.

Freaky Friday sau Maieul cu fluturasi

2011-11-05T06:57:00.000-07:00

You can't snort a line of coke off a woman's ass and not wonder about her hopes and dreams. It's not gentlemanly.

Iar e sambata. Si iar deschid ochii spre un alt cearceaf. Altul decat cel de sambata trecuta. Asternuturi noi, un miros nou, insa cu aceleasi intrebari ca data trecuta. El? Respira adanc in pseudo-somnul in care s-a afundat. Il privesc si ma intreb de ce am ajuns tocmai la el in pat si nu la mine, de ce nu ma pot abtine si ma avant de fiecare data in acelasi rahat. Nu ma intelege gresit, nu regret nimic, doar ca mi-ar fi placut sa fie altfel. Sa fie ceva cu gravitatie, sau cu lipsa ei. Iti spun, degeaba am ochelari. Tot orbeste ma arunc in bratele lor. Si ce? Si ce daca mi-am desfacut picioarele exact asa cum si cat a vrut el, si am gemut sub atingerile lui ca o pisica torcanda?
Din nou sunt in gol. Fara gravitatie. Doar ca de data asta spre in jos. De parca s-a scris o alta fila din cartea mea si dupa ce o citesti poti s-o etichetezi drept un esec sentimental. Asteptarile mele sunt reduse la zero. De fapt, nici nu stiu ce-s alea. Tot ce sper e sa nu fiu dezamagita de el. Mi-au mai ramas doar 4 pereti. Cei ai cutiei mele cu ganduri. Se inchisese o usa, dar eu am prins fereastra deschisa si am zis sa sar. Urmeaza sa am grija de cucuie. Probabil. Totul e probabil.

Alchimia dorintei

2011-10-22T09:04:00.000-07:00

se face ca iar ne jucam de-a v-ati ascuns

printre perdele albe

translucide-

cam ca rochia asta pe care tot astept

sa ma vezi purtand-o

fiindca-mi acopera al naibii de bine

genunchii speriati.

???

2011-10-03T13:13:00.000-07:00

Dupa cum imi spuneam si aseara, daca nu-i afectiune de primit, mi-o fabric singura. Fabric- daca te gandesti la ce inseamna in engleza, te duce cu gandul la altceva. Da, la tine. Hah ce conexiuni stupide. In vremuri ca astea, pana si aerul imi aduce aminte de tine. Da, e incredibil de trist, dar trecem noi si peste asta. Nu mai ofta, Emilico draga. Respira adanc si paseste naibii mai hotarat. Gandeste-te putin. Pentru ce? Pentru alta paranoia, alt test nenorocit de sarcina, alta chinuiala...oh si cate altele. Serios, chiar crezi ca merita? Numai uita-te cati oameni ai in lista de facebook. Pe cati dintre ei i-ai salutat vreodata in viata, cati ti-au fost prieteni, cati ti-au ramas? Cati? Si asta nu e un joc de cuvinte, e o intrebare chiar serioasa. Ii numeri pe degete, asa-i? Multele intrebari care asteapta raspunsuri.

Cu înăuntrul pe din afară

2011-10-02T12:53:00.000-07:00

Dimineaţă.Păr răvăşit, ochi umflaţi, mâini tremurânde pe cana de cafea. O ţigară aruncatăin colţul scrumierei, zicând parcă răguşit „Que sera, sera”. Ah, şi lumina?Raze de soare care trec printre jaluzelele camerei îmbâcsite. Camera asta e, defapt, cam cum e sufletul meu. O degringoladă sentimentală. Fiecare sertar cuamintiri vivide. Mă ia cu fiori de fiecare dată când încerc să mai deschid câteunul. Prea multe torente vizuale. De-aia renunţ mai mereu şi le ascund cheileîn cele mai umbroase locuri ale minţii. Ştiu, ce destin demn de milă, nu-i aşa?Mă-ntreb cât timp mai pot fugi. Mi se zbat secundele în piept si pupilele mi sesting treptat.

Darstii cam cum e? Sigur că nu ştii, aşa sunteţi voi- capabili de detaşareimediată, ca şi când te-ai trezi dimineaţa după un vis frumos. Dar, domnul meu,atitudinea asta e cu adevărat de căcat!- să-mi scuzaţi alegerea nefericită determeni. Cum se poate să-ţi conturezi o poveste atât de verosimilă, pe careapoi s-o mototoleşti şi s-o arunci la gunoi doar aşa, ca să nu-ţi pară rău căomori copacii din celuloză?

Începutulchiar părea promiţător, dar, ca orice lucru care e prea frumos să fie adevărat,aşa a şi fost- utopic. Ce pot spune? Carevasăzica ai fi un artist priceput. Cuun background ales, ai găsit metoda prin care sa-mi intri pe sub piele. Trebuiasă-l ascult eu pe Dr. House când spunea că Everybody lies. Dar nu, eubatman! M-am învăţat aşa, credulă, slabă in faţa fiecărui idiot care-mi dă„bombonele” ieftine şi mă face de rahat în faţa cuvântului demnitate. Amînceput să mă îndoiesc şi de explicaţia dată de DEX. O să ajung la nebuni aşa,mă! Or să-mi pună cămaşa de forţă, dar eu tot o să-mi scot păntecele pedinafară. Să se vadă pagubele, mă! Fiindcă şi Salut spun tot cu inima.De-aia vorbesc aşa încet. Şi uite-aşa, dragul meu, la rubrica „How it’smade” afli cum se face de-mi curge rimelul pe obraji. Anatomie pură. Şiacum când mă cert e tot cu mine. Încerc să-mi anihilez demonii care strigă săse reverse peste mintea mea împânzita în colţurile ascuţite ale încăperii. Tuasculţi. Pasiv. Ai pe faţă expresia mea preferată. Mi-o laşi ca amintire. Numai ştiu dacă eşti aici sau vorbesc cu umbra ta. Oricum de cele mai multe orierai o umbră. Nici măcar atât n-am meritat? E ciudat cum stai acolo, în luminaperfectă, fără nicio imprefectiune, zâmbindu-mi arogant şi încrezător, în timpce eu am în piept un bilet etichetat cu „Handicapată emoţional”. Tabloulperfect. Şi nici măcar nu-mi ies pe gură cuvintele atent planificate şirepetate în cap de N ori înainte. Adevărul e ca fiecare poveste începe şi setermină cu o tăcere. Urmată de alte tăceri. Unele care fericesc, altele carenenorocesc. Şi să ştii că şi necuvintele omoară. Păi cum ce omoară? Speranţe,neuroni, norişori, curcubeie. Dar mai ales memoria. Mi-ai rupt-o-n două ca pe-obucată de turtă dulce. Fiecare zid pe care ne-am lăsat parfumul, fiecare cântecascultat obsesiv nu sunt altceva decât urmele păcatelor noastre. Memoria măînţeapă de fiecare dată şi-mi îmbiba prezentul de imaginile trecutului. Şi cemă întristează cel mai tare, grav, aşa că un contrabas care aduce sentimentulacela de nesiguranţă în melodia noastră, e că nu voi şti niciodată ce amînsemnat pentru tine. Pentru că m-am deschis cu totul spre tine, însă nu ambăgat de seamă că tu ai rămas camuflat în lumea de afară. Parcă rămâneamprieteni. Parcă ştiai să minţi mai frumos de-atât. Mi-ai rămas doar o părere.Felicitări, eşti ca toţi ceilalţi.

Îţistingi ţigara, după un ultim fum plin de plăcere. Adori să mă vezi aşa.Răscolita şi totuşi îndrăgostită până peste cap de tine. Închei cu cliseicul„Ne mai vedem” şi un sărut pe frunte. Închizi uşa în grabă cum faci de obicei.Rămân acolo, una cu fumul. Stinsă. Mă întorc la cei patru pereţi plini de toatepoveştile mele cu feti frumoşi. Mai adauga una, te rog. Pe lista cu dezamăgiri.Nu pe cea cu regrete, în schimb. Îmi atârn de clanţa vechiul „Happy end”.Închid şi eu uşa şi-i spun oglinzii: E foarte simplu să minţi, e destul săspui: "Nu regret nimic, nu mă doare nimic, nu-mi lipseşte nimic, mă culcliniştit, a trecut de 11 noaptea." E foarte simplu. Hai, curaj!

Pedracu'.

Trivia sau Quiz labirintic

2011-09-14T14:49:00.000-07:00

Pai cum sa-ti zic e asa o chestie ca nu mai realizez ce se intampla nu mai am timp sa reflectez doar sa actionez pe moment si fac cam ce-mi vine e ca atunci cand am baut cafea si tensiunea mea crescuse de parca m-as fi curentat cu dragostea in sine pentru ca imi venea sa-i iau pe toti in brate si toti mi-s asa dragi si e ciudat cum acum aleg sa imi pierd putinele ore de somn pentru a scrie aici trivialitatile unui suflet ratacit printre pahare golite de ratiune pe langa bere si cincizecile de grade injectate prin buze aaah si nu mai vreau aceleasi greseli iar serios faceti-mi ceva odata dati-mi palme impungeti-ma cu unul care sa merite asteptat fiindca mi-e greu sa vad cum mereu dar mereu planurile mele nu concorda cu cele din afara am in cap acum numai interjectii si mi-as deschide carcasa sa o scutur de vechituri ca sa am loc pentru alte nimicuri mai bune.

un rahat adanc sau Fara Majuscule

2011-09-09T17:36:00.000-07:00

numai cand ma uit in gol realizez cat de obosite-mi sunt pleoapele care mai mult atarna in momentul asta. e ora 3 si 11 minute si inca pot sa recunosc ca n-am trecut peste. trebuie sa vina alt fraier care sa ma faca iar de cacat in fata cuvantului "demnitate", ca sa te pot uita cu adevarat? desi ma intreb de fiecare data cand te urmaresc pe retelele sociale in care rar te afisezi daca voi lasa in urma vreodata ce cacat a fost intre noi, sau doar ma voi chinui sa ma gandesc la altceva sau altcineva. mi-am dereglat tot sistemul de viata in ultima luna. nu cred ca e efectul tau, dar mai mereu incerc sa-mi ocup timpul si mintea cu cate ceva. imi simt picioarele foarte reci. si nasul. si tot corpul doar cand imi revine imaginea mentala cu tine sorbindu-ma din priviri. ii-ok, ma. nici eu nu mai stiu. de fapt, ce naiba, niciodata nu stim ce urmeaza, de ce am sti ce a fost? si uite-asa, dragul meu, la rubrica "how it's made", afli cum se face ca imi curge rimelul pe obraji. anatomie pura. vreau putina magie, barman.
da, ca mood am optat pentru "pathetic". ce mai conteaza acum?

2011-09-01T01:59:00.000-07:00

E cam a treia usa pe care o inchid in urma mea. De fapt o cam trantesc fiindca incepe sa devina iritant cum toate povestile au acelasi "The h~~appy~~ end" agatat de clanta. De la "I'm a believer"- cata inocenta, nu?, la cealalta extrema in care iar ma gasesc intr-o camera goala, cu o singura fereastra si pe langa mine cele 50 de ganduri care ba rad, ba plang, ba sunt rautacioase sau calme. Ma tot gasesc fugind de tot, cat mai departe. Departe de ce mi-am facut. Sper ca ce urmeaza sa fie mai putin chinuitor atat pentru minte cat si pentru trup. Desi fiecare moment al zilei ma tenteaza sa tot redeschid usile astea inchise. Inca traiesc cot la cot cu amintirile. Dar stiu, life goes on. What will the world bring?

Momente

2011-08-23T16:11:00.000-07:00

De fiecare data cand dorm intr-un pat strain imi amintesc de tine. Nu ma-ntreba de ce, stii bine ca motive sunt, iar mintea mea incurcata nu are nevoie decat de un miros care sa semene cu al tau ca sa reinvie tot. Iar si iar. Nu stiu de ce-i tot place sa se ascunda dupa amintiri. Se complace-n iluzoriu. Ca un sanatoriu imaginar pe care si-l construieste bucata cu bucata. Nu pricepe ca nu se cade sa creada ca porcii zboara. Si nici n-ar intelege ca valurile dupa flux mereu se retrag. Ca trenul cu care ai plecat tu. One way, babe.

Uite-asa ne luptam in fiecare seara. Dar oare eu de ce nu castig niciodata?

Despre suveniruri

Mi-am plasat strategic

inima

langa lucrurile tale.

Puteai s-o iei

era usor de purtat-

fie la scoala

cu prietenii

sau pe perna ta in fiecare seara.

Vei fi putut s-o pui

pe raftul tau cu trofee

sau in buzunarul de la camasa

aproape de tine-

cel care pretindeai ca esti atunci.

Nu voi sti niciodata daca ai luat-o

sau a ramas aruncata

acolo pe noptiera.

"A crossworlds"

2011-08-15T14:35:00.000-07:00

M-am bagat in tricoul tau ca in sacul de dormit de acum cateva nopti. Imi atinge incet talia subtire. Uneori imi amintesc de mainile tale. Ma asez pe scaun si ma uit in gol. Cam asta fac de cateva ore. Prima faza e negarea, doar stii. Refuz sa constientizez ca sunt acasa, inapoi intre peretii astia care parca ma apasa pe tample deja. Nu vreau sa ma fac sa gandesc prea mult despre tot ce a fost. Oricum, e uimitor cate se pot intampla intr-o singura saptamana. Adevarul e ca mintea imi face multe trucuri, atat timp cat ii dau voie. Asa ca prefer sa las totul sa fie exact cat a fost si nimic mai mult. Amintirile nu se sterg. Fie ele vizuale, tactile sau auditive.

M-am bagat in tricoul tau ca sa pot sa te uit. Resisting temptation within temptation. Incep sa obosesc totusi. E aceeasi poveste de prea multe ori.

Egal taiat.

2011-08-02T04:24:00.000-07:00

Liniste

aproape. Inca

se mai zbat voci

in cutia mea

de carton plina cu personaje

strivite de asfalt.

Sunete ascutite

si haos

versus

placiditate refuzata.

Mintea e acum mai puternica-

ma supun.

Dar vedem noi cine castiga.

Ochi inchisi

multe imagini

noaptea chiar visez alb-negru

ca sa uit.

A, sa nu uit.

O sa fiu acolo-

pe aceeasi plaja

pe aceeasi masa

eu mai cuminte

si mai cu minte.

Destinatia : Eu

2011-07-29T13:06:00.000-07:00

M-am decis. Vara asta e despre mine. Cat a mai ramas din timp, o sa mi-l ocup "vindecandu-ma". Nu de el sau ei, ci de mine. De obiceiurile proaste pe care mi le-am format provocandu-mi singura suferinta. Eu am ales sa-mi chinui propriul corp, ergo propria minte. Si viceversa. Cum ma vedeti asa, mi-am indus stari de melancolie, depresie, gelozie oarba etc. Azi mi s-a zis ce imi era chiar sub ochi: ca daca gandesti, vezi, auzi, vorbesti, simti frumos, corpul tau va fi deopotriva. Raspunsul fiecarui organ e intocmai dupa cum l-ai tratat. Vreau sa scot la iveala lumina dinauntrul meu. Sa ma plimb cu ea pe umar. Sa-mi indrume pasii spre mai sus. *Chicotind* - cat de zen suna. Si vreau sa ma plimb pe plaja stiind ca "Da, pot si vreau." Sper doar sa nu-mi pierd entuziasmul. Pentru ca nu vreau sa ma sperii de ce voi gasi acolo. Stiu ca sunt mai mult decat ce vad in oglinda in fiecare dimineata, sau decat ce cred ceilalti ca sunt. Poate ma ajuta marea. Poate ma calmeaza zbuciumul valurilor agitate.

Acum hai la drum. Destinatia : Eu.

Fin

2011-07-26T14:03:00.000-07:00

Promit ca asta va fi ultimul lucru scris care te priveste pe tine. Ce sa zic? Te pricepi la surprize, asta e clar- ca sa fac haz de necaz. Ma chinui de 2 minute sa gasesc ceva care sa exprime ce simt acum. E clar ca n-am cum pentru ca singurele lucruri care-mi sar in cap sunt "asdfgstsliiuhjdgriea?". Sper ca remarci semnul intrebarii. Cu alte cuvinte, ai dat-o-n bara, Fat Frumos. Da, traiam in lumea mea de basm, o Ileana Cosanzeana care astepta sa fie salvata din turnul pazit de dragon. Cam proasta Ileana asta din povestea noastra, stiu. Oh well, acum stiu ca romantismul nu exista in realitate. Ca mi-am construit singura turnul si dragonul care m-a rapit e un alter ego de-al meu. In fine, nu incerc sa ma victimizez si nici sa ma prefac ca totul e bine. Sunt de ajuns de matura (spre deosebire de tine) incat sa accept ca nu pot face nimic si sa trec peste. Sunt constienta ca acum nu mi-e tocmai bine, dar ca o sa vina si vremuri in care-mi va fi. Ups and downs, i know. As spune mult mai multe, dar le pastrez pentru o conversatie reala, pentru ca stiu ca oricum nu vei citi asta vreodata. Acum te las. Pe bune de data asta.

Brasov part 2 sau Moartea sarutului

2011-07-25T03:13:00.000-07:00

Nu e gratis jocul meu trist

n-ai dreptul sa nu simti

te-am lasat sa minti,

sa uiti

acum doar te las.

Eu fug sau stau

iar azi fug departe de

tinele din mine -

o iluzie frumos conturata

cu carioci pline de leucocite si trombocite

care se joaca de-a v-ati ascuns.

Prea frumos pseudo-scenariul meu de pasiune.

Prea superficial al tau.

Unde naiba ne e numitorul comun?

***

Ceasca era goala

golita de sens, de ratiune

i se furase visul

vrajitoarele ii ghicisera in zat

si acum zambeau malefic vazand-o asa,

vulnerabila.

Pe fundul cestii ramasese doar regretul

gustului amar

de pe buzele lui

perfect de mincinoase.

Wtf?

2011-07-16T02:11:00.000-07:00

Parca ma trezesc dintr-un vis prost. Nu urat sau rau, ci prost. Acum prind sens vorbele alea cu "Life is a bad joke, don't take it serious". (Da stiu, ce mi-am gasit si eu sa citez). Dar serios acum. Pentru ce? Pentru ce sa lasi atat de la tine, sa treci peste multe bariere ca sa te bagi in cacat? Ma simt asa, parca mi s-a facut o farsa. Doar ca acum nu e deloc amuzant. Nu Emilia, nu exista happy ending. De ce nu intelegi? Mno, era prea frumos totusi. Stiu c-o sa-mi treaca, dar finalul asta parca e prea "raw". O palma de-aia zdravana de la naiba stie cine zicandu-mi "Trezeste-te!!" urmata de un ras diabolic si, in soapta "Ce copila". Da, sunt mult prea naiva si visatoare, dar totusi credeam ca sunt realista. Mi-a placut si tocmai peste asta e greu sa trec. Pentru ca m-ai tras in asta fara sa-mi dau seama. M-am bagat singura, de fapt. Si imi asum asta, dar serios? Asa? Ce ar trebui sa inteleg din asta? Chiar nu pricep morala.

Si nu pot sa cred cat m-am transpus in tine, sau te-am transpus pe tine in mine. Si cat m-am schimbat asa deodata. Nici eu nu credeam ca se poate, dar eram in faza de negare. Unul din noi trebuia sa se trezeasca mai devreme sau mai tarziu. Enfin, nici pa nu pot sa zic. Ma intorc si plec. Ramanem lipsa.

Nu stiu, dar imi place.

2011-07-05T07:22:00.000-07:00

Mi-e dor sa scriu despre tine. Sau despre mine gandindu-ma la tine. Totuna. Nu stiu, dar imi place. Si vorbesc serios cand spun "nu stiu". Stam atarnati asa in deriva, fara cap si fara coada, doar cu aripile intinse. Cred ca e bine. Mi-e bine asa, desi scriu propozitii foarte scurte, dar niciodata nu stiu ce sa spun cand vine vorba de tine. Pentru ca nu stiu. Dar imi place. Mi-a placut si sa ma trezesc dimineata sa-ti vad ochii cufundati in perna mea verde, si sa-mi pierd mintile cu tine la marginea orasului, si sa te vad cum ma dezbraci- si nu numai de haine, ci de inhibitii si de limitele mintii mele. Si-o sa-mi mai placa.

Si mi-ar placea sa raman si eu asa. Asa... relativ detasata, fara asteptari si fara cerinte. Fara nazuri de "copila", accese de paranoia sau etcetera. Crede-ma, ar fi mai bine sa raman asa- pentru amandoi. O stii si tu. Timpul ne va spune. Toata chestia asta imi pare ca o problema cu probabilitati. Niciodata nu stii ce urmeaza, sau care e rezultatul exact. Pe de o parte e bine, lasa loc de surprize. Pe de alta parte, insa... Dar sa privim partea plina a paharului, te rog. Mi-a ajuns cat m-am sufocat singura cu ganduri inutile care mi-au facut rau, Acum vreau sa fiu de partea semnului + . Desi cam multa naivitate strica. Chiar si la o pustoaica de 20 de ani. Ideea e ca prefer sa taci, decat sa minti. Asa ca poti sa taci in continuare cand ma minti.

Somersault

2011-06-14T09:43:00.000-07:00

Mi se face inima cat un purice cand ma gandesc ca vine vara. De frica, de curiozitate, de anxietate, de un oarecare entuziasm si iar de frica. E atat de aproape si tic-tac-ul imi invadeaza urechile ca un uragan. Nu vreau decat sa fie o vara plina. Plina de oameni noi, de prieteni, de rasete, nopti nedormite, de iubit si de dansat pana ce-mi iau foc calcaiele. De limonade lungi si de orase noi.

Da-mi delir si momente pe care sa vreau sa le scriu ca sa nu le uit. Noi amintiri pe care sa nu le regret si zile care sa nu cumva sa se asemene intre ele. Fa-ma sa cred inapoi in adevar si in tine. Da-mi ce vreau si scoate-ma din deriva.

Principiul gravitatiei

2011-06-10T13:43:00.000-07:00

Singura solutie e sa inchid ochii. "Don't build you world around" imi tot repet. Ma fortez sa nu visez la nimic pentru ca totul e relativ. Domnule Newton, de ce m-ai lasat sa cad in bratele lui? Nu vezi ca acum vreau mai mult? Si ma abtin. Sterg cuvinte, le reduc, anulez ganduri, ma fac ca nu exista, le las sa treaca pe langa mine. Ma mint singura ca o sa fie bine. "Poate" e la ordinea zilei, agatat de usa de la intrare sau de la iesire din mintea mea incetosata. Nu-mi ramane decat sa astept sa se intample ceva, fie bun sau nu. Nefericirea cam tace, ma astept oricand sa ma "surprinda" cu ceva. Nu vreau sa cred in nimic, nici macar in mine. Eu ma tradez mai repede decat ar face-o altii. Ei probabil ar analiza situatia intai, nu s-ar pripi. Nu stiu, n-am stiut si nici nu cred ca voi sti vreodata de ce sunt asa. Sau daca e rau ca sunt asa. Acum doar merg unde ma poarta pasii, unde mi se aseaza sufletul, de-acolo ma agat. Vreau amintiri noi, eventual mai frumoase si care sa ma nenoroceasca psihic mai putin. Si oameni care sa nu ma invarta emotional ca pe-un hopa mitica. Avantajul e ca mitica ramane mereu in picioare. Pana la urma gravitatia trebuie si ea invinsa, altfel care-ar mai fi rostul ei?

Poveste cu copii

2011-06-01T12:33:00.000-07:00

Practic astept sa treaca timpul. Pare atat de putin, dar totusi tic-tac-ul unei ore are sute de batai de inima si alte sute de goluri in stomac. Urmaresc ceasul ca pe o stire de la ora 5: nu pentru ca-mi place, ci pentru ca e in fata mea. As vrea totusi sa nu-i mai simt prezenta. Sa nu ma mai impunga ca un ghimpe in coasta. Doar sa fuga. Sa fuga departe.

Si nu mai am chef de nimic, stii? Si mi-e dor. Si mi-e si frica in acelasi timp. Ca atunci cand ba ti-e cald, ba ti-e frig. Eu vreau sa-mi fie cald de tine. Sa vorbim numai in clisee si sa pierdem timpul plictisindu-ne de asternutul in care ne cufundam. Sa radem mult si sa alergam fara noima pe strazi. Sa fim doi nebuni care se saruta in ploaie. Sa-si aduca aminte de noi fiecare zid pe care ne lasam faramele. Sa se uite urat batranii la noi. Ca-n filme, stii? Pana la urma suntem intr-un film care se deruleaza permanent.

Batai aritmice

2011-05-20T13:13:00.000-07:00

Am invatat sa vorbim pana ce n-am mai stiut a pronunta cuvinte.

Om fi clisee intr-o poveste siropoasa

om fi urme de ruj pe-un guler de camasa

tu buza de sus

eu cea de jos

mai carnoasa si (paradoxal) placida

om fi 2 people in a room

sau cei care reinventeaza destinul

totul e uman

e suflet peste tot

si-n mine

si-n tine

si-n scrisorile ce se asteapta a fi scrise

si-n fluturii tatuati pe dinauntru.

Fie ce-om fi

va veni o zi.

Seara, dupa 10

2011-05-14T12:34:00.001-07:00

Pot sa incep cu multele dezmagiri pe care sigur nu le vei rata. Nu promit nimic, dar stiu ca sunt acolo si ca vor iesi neinvitate. Chiar azi inainte sa ma afund in perna ma gandeam ca trebuie sa vina ceva rau. Nu se poate atata liniste din partea nefericirii. A trecut totusi prea mult. Nu-mi place sa astept, sa nu stiu nimic, sa stau asa in cadere libera. Mi se rupe inima doar gandindu-ma la cat de paranoica sunt sau pot fi. Ma zbat in mine ca un gandacel intors pe dos. Ei zic ca-s fericita, si sunt, dar numai eu stiu ce visez noptile si ce-mi pregateste subconstientul. Caut sa-mi tot ocup timpul, dar nu-mi iese, nu ma pot concentra. Ma gasesc in acelasi loc, uitandu-ma in gol si asteptand neputincioasa. Cica "take it slow", dar nu pot, nu cred c-am putut vreodata. Sunt irationala, impulsiva, nebuna. Sau as fi. Coordonatele ma obliga sa ma abtin, sa ma opresc cand vreau sa spun prea multe, sa imi franez intentiile. Sa stii ca dupa 10 devin melancolica. Parca-mi sunt setate toate gandurile sa se indrepte in jos, si nu in sus. Doar acum se aduna zecile, sutele de "dar"-uri si de piedici psihice. E aproape 11.

Sa nu zici ca nu te-am avertizat.

Soare cu dinti

2011-05-10T08:11:00.000-07:00

Inca ma intreb daca pielea mea e buna pentru haina ta. Pentru ca ma transform in multe ghemotoace cand imi apari in fata ochilor mintii. Si pentru ca mi-ai aratat ca se poate pacatui si frumos. Sa stii ca daca semnele de pe gatul tau s-au sters deja, mie abia acum incep sa-mi apara. Nu le vezi si e pacat. Nu le vede nimeni. Poate doar unii care ma surprind zambind larg din senin sau razand in hohote intr-un mod neobisnuit mie. Sau poate geamurile in care ma reflect si ma gasesc cu o fata senina si aproape calma. Mi-ai facut haosul sa se organizeze si furtuna din mine sa se linisteasca. Sunt acum un soare cu dinti. As vrea sa fugim inapoi acolo unde puteam fi exact cine suntem, fara distante, fara pareri, fara nimeni si nimic. Si stiu ca nu e deloc complicat: eu, tu si-o dorinta. Sau cel putin asa pare.

Si stiu
in mana ta
sunt painea calda

Fara

2011-05-03T04:33:00.000-07:00

My body is turning a blind eye to my misdoings and my overindulgences, as if to say: "OK, kid, live it up, I recognize that this is just temporary. Let me know when your little experiment with pure pleasure is over, and I'll see what I can do about damage control."

Ma trezesc si ma duc la oglinda. Ochii nu ma mai recunosc. Am mai zis asta, stiu. Buzele uscate si lipsite de culoare parca-mi soptesc "Inca nu te-ai trezit, dar e in regula, mai asteptam putin". Ma blochez acolo cu fata lipsita de expresie si ma sperii de acel Dorian Gray pe care-l vad parca tot mai mult. Chipul mi-e acelasi, dar undeva bine ascunse stau toate amintirile in care stiam ca sunt asa cum par. Nu credeam ca voi ajunge sa nu am raspuns la intrebarile cele mai banale. De ce nu mai crezi ce-ai crezut odata? Si raspunsul ezita sa apara.

Si oamenii se uita-n ochii mei, si chiar si sub ochelarii innegriti de la soare, tot intrezaresc privirea mea pierduta, absenta. Unii ma intreaba ce mai fac. Altii stiu deja ca sunt o cauza pierduta. Mai sunt si unii carora nu le-a murit speranta. Ah, eu ce sa cred? Regret enorm ca iarasi te-am dezamagit, si stiu ca prin asta am ajuns inapoi in locul de unde am plecat acum putin timp. Cred ca esti singura fata de care ma voi simti mereu vinovata, pentru ca tu-mi stii si cele mai adanci locuri ale mintii. Ma cunosti mai bine decat mine, la naiba. Si greselile mele ard mocnit mereu la noi.

Si-asa stand acolo, in fata oglinzii care ma priveste si ea muta, imi trec sute de ganduri ucigase prin cap, dar ma silesc sa vad minciuna in loc de adevar, sa vad soare in loc de nori si sa vad liniste in loc de furtuna din mine. Dar pare liniste, sa stii. O sa ajung sa-mi scot pantecele pe dinafara ca sa ma conving.

Eu cu mine si atat

2011-04-24T13:42:00.000-07:00

Inca incerc sa ma trezesc. Nu din somn, de data asta. Hah, as fi vrut eu sa fie vis. Sa merg pana la capat zicandu-mi ca oricum ma voi trezi si totul va fi in regula. Ca sunt aceeasi care credeam ca sunt. Intr-un fel, si stand acolo si uitandu-ma in ochii tai, vedeam cat de gresit ma reflect in ei. Ca scrie Emilia si totusi parca scria mai degraba ailimE. Nu ma cunosti, oricum ar fi scris numele tau. Si nu ni se intalnesc drumurile decat intr-un accident de masina care n-ar fi trebuit sa se intample. In timp ce obosisem sa gasesc destinatia, mi-ai iesit inevitabil in cale.

Si doar mi-am zis : Fugi, Emilio, fuuuuuuuuuugi, dar degeaba. Asa se intampla mereu. Adica doar urcand si coborand scarile alea infecte ma temeam c-am sa-mi descopar propria minciuna, si am sa dau inapoi. Refuzam sa ma uit la lume cu ochelari, desi-mi erau bine fixati pe nas. Vedeam culori acolo unde era incolor, incapabila in nebunia mea. Propria-mi victima, cautand Parisul. Dar asta nu e Parisul meu, ma. Si o stii.

Nu mai cred nimic. E totul prea confuz, oamenii prea inselatori si eu prea dispersata de la o zi la alta. Ma numarati pe bucati in imaginea din pupilele voastre. La ei mi-am lasat ultimul fum de tigara, la ei ultimele taceri, la tine ultimul sarut si la el ultimele sentimente irosite. Dar cand naiba m-am pierdut si de mine?

Chiar trebuie titlu?

2011-04-23T00:43:00.000-07:00

"Good morning sunshine" e ce mi-ar placea sa aud in fiecare dimineata. Suna cheesy, stiu, dar pana la urma cu totii suntem asa sau ajungem sa fim. Dar evident ca ceea ce cautam nu e niciodata around the corner atunci cand ai nevoie, si atunci ma gandesc ce rost are sa cauti romantismul cand fiecare zi ti-l mananca bucata cu bucata. Ajung sa cred ca nu exista nimic adevarat si ca e totul doar carnal si instinctual. "I think I'd rather misbehave" imi spun de ceva timp incoace, daca altfel nu merge. Ma gandesc la el asa cum poate n-ar trebui, sau de ce sa fiu frigida, asa simt si asa vreau si gata. Stiu ca poate o sa regret si ca nu voi fi rationala dar prezentul conteaza deocamdata. Ieri e deja departe, si maine cu atat mai mult. No pain no game.

De fapt, toata chestia asta e o incercare de ma gasi/ regasi. Presupun ca la un moment dat voi obosi sa alerg dupa "falsi norisori inselatori" si ma voi gasi fericita si fara sa fiu .. Fericita.

Falfairi

2011-04-20T07:28:00.000-07:00

Aashdfgreusk - cam asa se plimba literele in capul meu

de cand nu ma mai recunosc;

cred ca m-am pierdut

in atata lume. In fiecare

cate o bucatica

sau cate o poveste

din harta sufletului meu.

Si ma, indragostitul e o arta

uite cate scoate din noi.

Tu n-ai invatat

ca sentimentele nu se scuipa?

Se injecteaza molcom

si se pun pe hartie.

Bine ca n-o sa stii.

Ma plimb dintr-o camera in alta

de la rational la impulsiv

de la inocent la mizer

de la amagire la depresie.

Si-mi place sa nu-mi aud pasii

calcandu-ma.

Ma amagesc asa

ca inca mai am

demnitate.

Pe naiba, ma!

Fie cine-o fi

ma poate cumpara cu o cana de cuvinte pompoase.

Dar sa fie cu bombonele deasupra.

Falf.

-

2011-04-18T09:06:00.000-07:00

Azi se trec 20 de anotimpuri

cu atatea saruturi cat pentru 2 vieti

(si tot nu de ajuns)

cu mii de ganduri razvratite

cateva iubiri neimpartasite

tot atatea betii stanjenitoare

multe vise netraite

prea multi natangi

si prea putini ...

prea putini.

Azi ma trec si eu.

Futur proche

2011-04-13T06:51:00.000-07:00

Va veni un timp

in care nu va mai fi nevoie

sa intorc fiecare haina pe dos

de teama sa nu-ti pierd mirosul.

Va veni un timp

cand vei ofta tu primul

in timp ce eu voi pleca

cu pasi grabiti

care-ti vor ramane indelung

in amintiri.

Va veni un timp

cand "inainte"

nu va mai insemna "atunci"

ci drumul pe care voi pasi.

Si va mai veni un timp

in care nu voi mai merge

doar pe strazi cu Sens Unic.

Alta iluzie

2011-04-10T14:28:00.001-07:00

Cu mana asta cu care scriu acum

te-am atins ieri din greseala

si mi-a placut.

N-a fost cu fluturi sau prostii de copii

a fost ca-n vis

cand te ciupesti sa vezi daca-i adevarat.

Ma gandesc cum s-ar simti

obrazul tau lipit de-al meu

in timp ce buza ta de jos

mi-ar incalzi lobul urechii stangi.

Nu. Nu cel stang. Mai bine dreptul.

Si oftez.

Si ma trezesc.

Extremele din mine

2011-04-10T14:09:00.000-07:00

Nu, acum serios, e ceva in neregula cu mine. Nu stiu exact ce, dar cu fiecare zi observ cum indepartez oamenii de mine. Si nici macar nu intentionez sa fac asta. E groaznic sa vezi cum incerc mereu, iar si iar, trag de mine ca sa-mi scot capul din cutia in care m-am bagat singura, sau in care m-au fortat sa intru, si sa vezi cum nu scoate doua vorbe. Cred ca ma chinui prea mult. O stiu. Ma consum pentru toate nimicurile si pentru toti nimenii care-si pun amprenta pe mine ca stampilele la intrare in club. Cred c-am adunat sute de stampile. Cateva zeci pentru fiecare nimeni care n-a reusit sa-mi lase amintire un zambet sincer. Nici macar atat. Cate povesti innorate am adunat cu tine? Se citesc in cearcanele de sub ochii mei. (dupa deviza "lupul isi schimba parul, dar naravul ba" - si nu ma refer la mine)

In afara de asta, a fost frumos. Am cunoscut oameni frumosi care mi-au dat speranta ca poate blocul gri pe care-l vezi zi de zi, poate fi si colorat. Oameni care m-au facut sa ma simt bine cu mine si cu ei. Cu o atmosfera naturala si calma si plina de soare. Ca o gura de aer proaspat. Refreshing.

Asa ca in continuare o sa dau un refresh la pagina pe care ma aflu si sper c-o sa dispara orice urma de negativism si sa mi se rupa firul ca in betia de noaptea trecuta.

P.s. "Chiar mi-ar placea sa pot continua cu "s-au vazut, s-au placut" si tot asa. S-or fi placut. S-au vazut? Poate da - fiecare cu altcineva." (Alina Zaharia)

Monolog sau Cine naiba e Emilia?

2011-04-05T16:00:00.000-07:00

Doua fix. Noaptea, desigur. Imi place cand prind exact momentul in care se schimba secundele. Imi da impresia ca ghicesc timpul. Stiu, ma pacaleste. Cu totii o fac(em). Cu Lotus Flower pe repeat de ceva timp, un scaun rece pe care pielea mea se infioara, maini reci pe tastatura si dezintoxicare, ma gandesc la tine. Oricare ai fi tu. Si ma gandesc ca tacerea mea nu se coace laolalta cu tacerile voastre. Tacerile mele spun multe. Spun ca nu sunt cum par si ca dureaza ceva pana ma arat. De obicei dispar mai greu, proportional cu incercarile fiecaruia de a le rupe. Si nu-s multi, ii numar pe degete. Dar locuri sunt in monologul meu. Intai te privesc. Mult, cat sa te saturi sa ma vezi cum tac. Si-apoi te las sa nu faci nimic. Odata ce se pune lumina pe mine, incep sa vorbesc, sa gesticulez, sa ma apropii de privitori. Mai mult sau mai putin, in functie de implicare. Pe urma toti se intreaba cine sunt, de unde am aparut (true story). La deznodamant zambesc intens si-ti fac cu ochiul. Vii?

REM

2011-04-03T10:22:00.000-07:00

Te-as vedea ratacindu-mi mintile pe perna ta

saruturi pe sani si coapse

pupile dilatate

tigara de dupa

si mult psihedelic prin vene.

Dar atat.

Distih

2011-03-29T12:19:00.001-07:00

Ma gandesc cum ar fi

sa ma bata vantul fix in bratele tale.

De nou

2011-03-24T15:02:00.000-07:00

alege tu

jumatatea din mine

care ti se potriveste

modeleaz-o dupa stangacia ta

sau dupa cat de sus privesti.

de data asta

doar acum

te las

sa ma ghicesti

ca pe-o scrisoare gasita

pe marginea drumului

pe care stii ca imi trosnesc atat de des

incheieturile.

adu-ma sub umbrela ta

sub care sper sa nu fie

numai toamne tarzii

deseneaza-mi

cu sa fara carioca

un zambet senin si sincer.

alege tu

jumatatea de oglinda

in care sa ma privesc.

Despre dulapuri

2011-03-20T15:52:00.001-07:00

La mine in dulap e mereu dezordine. Tind sa cred ca oamenii isi tin nu numai hainele in dulap. Indeasa acolo, alaturi de haine, toate lucrurile de care vor sa uite. Si inchid repede usile ca sa para ca totul e in ordine. Ca sa poate dormi mai bine noaptea, stiind ca nu trebuie sa rezolve nimic pana a doua zi. Si apoi o iau de la capat. Se prefac ca le pun dupa culori, dupa marimi, dupa cat de des le poarta, dar ma intreb daca regretele nu se asorteaza cumva cu orice haina ai imbraca. Cele de pe umeras sunt mai importante, deci le tin mai la vedere. Imbibate de diferite arome, regretele se simt si ele bagate in seama. Deci data viitoare cand o sa port camasa ta, s-o pui bine pe umeras. Sa ma vezi zi de zi. Ma intreb pe care raft m-ai pune: pe cel de sus langa primele greseli, sau pe cel de la mijloc langa ultimele cuceriri? Stai linistit, si la mine in dulap e dezordine.

Cum am devenit mizantrop

2011-03-17T13:09:00.000-07:00

Se facea ca trebuie sa uit.

Suna usor, stiu, dar mi-am propus cu totul sa te uit. Sa nu te mai stiu. Imi vine sa tip acum. As tipa, dar as putea parea usor psihotica. Ma ustura buzele de la atata vorbit despre tine, la fel cum ma ustura si gandurile de la atata obsesie. Pana si aerul imi miroase a tine si acum vreau sa raman fara aer. Pentru ca tu esti mai mult CO2 decat O2 in sertarele din spatele sternului meu. Abia abia te mai tine cutia mea toracica intre coastele firave care se zbat sa adune mai mult oxigen. Respiratiile sacadate nu mai tin, bataile puternice in inima mea nici atat. Vreau o alta amagire, un alt loc cocotat undeva intre gat si clavicula, o alta scanteie imprastiata peste tot. Cred ca ei ii spun dezintoxicare.

Acum gata, promit sa tac.

La persoana a 3a

2011-03-14T12:06:00.000-07:00

Imagineaza-ti. O strada goala, semi-intuneric, cu melodia Room Service de la Parov in cap. Merge singura, increzatoare (sa fie oare din cauza rochiei care se chinuie sa-i acopere molcom coapsele?), nu vede pe nimeni si nimic. Pasi hotarati, sacadati. Imagineaza-ti-o doar. Se simte bine, chiar daca e grabita si se gandeste tot la tine. Si-a spus doar ca-si incuie gandul asta intr-o cutie si o ingroapa la 20m adancime. De fiecare data cand trece pe langa un stalp, i se aprinde lumina. Se gandeste ca e doar o coincidenta. Nu prea baga de seama detalii atat de inconcrete, incoerente, care nu se leaga. Stie ca peste 5 minute ii va fi trecut toata aceasta putere care pare atat de mare acum. De aceea merge repede, ca sa profite. Asa ca zambeste. Nu larg, ci timid si misterios cum stie ca n-o s-o vezi niciodata.

Imagineaza-ti doar.

FYI

2011-03-09T12:28:00.000-08:00

Era timpul.

Doar mainile te fac

sa vezi si sa crezi

ca spun si ele o poveste.

Ochii sunt o parere

La fel ca si noi.

Te mint usor.

Dar ai mei

mai ales ai mei

spun cel mai des

Mi-e bine.

Distanta? O iluzie.

Suntem umbre pe pereti.

Ganduri captive

intr-o minte nevrotica.

Sopteste-i lobului urechii

stangi

sa nu te mai asculte

sa se invete odata

sa te uite.

Si sanul drept tanjeste

inca.

Doua cuvinte pentru tine-

fucked up.

In traducere – mi-e bine imbecilule.

Jim Morrison again and again

2011-03-06T01:55:00.000-08:00

Metamorphose. An object is cut off from its name, habits, associations. Detached, it becomes only the thing, in and of itself. When this disintegration into pure existence is at last achieved, the object is free to become endlessly anything.

Cherry palms

Terrible shores

& more

& many more

his we know

that all are free

in the school-made

text of the unforgiven

deceit smiles

incredible hardships are suffered

by those barely able

to endure

but all will pass

lie down in green grass

& smile, &muse, & gaze

upon her smooth

resemblance

to the mating-Queen

who it seems

is in love

w / the horseman

now, isn't that fragrant

Sir, isn't that knowing

w / a wayward careless

backward glance

( July 24, 1968

Los Angeles, The United States, Hawaii)

Cana cu buline.

2011-03-01T13:05:00.000-08:00

De 3 zile beau ceai din cana mea cu buline. E mai liniste acum. Incep sa fac ochi, sa deschid gura si sa respir. Uneori chiar si zambesc. Linistea de dupa furtuna. Pacat ca e frig de-ti dardaie sufletul, dar de maine o sa-i mai citesc si o sa se incalzeasca. O sa-i povestesc despre cum arata soarele, a uitat saracul. La urma urmei, doar el stie ce-i cu mine. El ma intreaba ce mai fac, de ce fac ce nu ar trebui, el ma mustra cand fac greseli, de fapt ma cearta in continuu si nu uita sa-mi aminteasca (de parca ar avea vreun rost, niciodata nu imi fac temele la timp), ma tresalta cand am motive, ma face sa rad, ma incalzeste si in acelasi timp ma face sa ma simt straina fata de mine. E un fel de Google in cautarea continua a propriului meu ego. Da, suna pompos, dar daca stai sa te gandesti bine, asa e pana la urma. In fiecare zi, prin fiecare gest sau cuvant, ne cautam pe noi. Mii de rezultate, niciun raspuns concret. Tu alegi cum vrei sa fii. Eu acum vreau sa beau in continuare ceai din cana mea cu buline.

Mai bine acopera-ti ochii.

2011-02-28T11:22:00.000-08:00

Incerc. Chiar incerc. Nu stii, nu vezi, si probabil nu se va intampla niciodata. E atat de greu sa fii doar tu cu tine. Mai ales cand stii ca faci atatea greseli. Si e cu atat mai greu sa nu pot vorbi cu tine, stiind ca.. pai, ca asa trebuie. In ultimele zile nu ma mai recunosc. Nici ceilalti nu mai stiu cine sunt, ce am devenit. Nu sunt puternica, sunt vulnerabila. Si nici macar nu-mi amintesc chipul tau complet. Doar buzele mi-au ramas infipte in memorie, inca facandu-mi pielea de gaina. Stiu, acum zambesti citind asta (daca). Iti place sa fii laudat. Cui nu-i place? As vrea sa...dar nu mai conteaza ce vreau acum. Cred ca ce conteaza e doar sa treaca sau sa nu ramana asa cum este : in gol. As vrea sa stiu unde sa-mi asez varfurile picioarelor, jos pe pamant sau sus printre nori. Asa ca nici nu plang, nici nu rad, doar tac. Eventual (te?) astept.

Ca sa nu (te) uit

2011-02-24T06:14:00.000-08:00

Translation workshop

de Romulus Bucur

ea scrie

I was aching for him

cum sa traduci

li-te-ral ma durea dupa el

ca porcu

si ce de fapt trupul

(iti imaginezi carnea

arzind de dorinta – e o metafora nu)

ti-o amintesti linga tine

fierbinte (ai pus mina)

culcata pe spate cu picioarele

desfacute

framintindu-si-o cu mina bagind

apoi degetele pina te-a stirnit

din nou

sufletul e un cliseu

(si stii ca ajungi la trup si suflet

la spirit si litera dar

despre asta mai incolo)

ma durea (explicitind) absenta lui

suna prea abstract

ea astepta sa sune

telefonul i se parea ca aude

soneria l-a sunat ea apoi

pe strazi cauta innebunita

o figura cunoscuta din baruri

auzea obsesiv ”cintecul nostru“

te gindesti n-am eu norocul ala

te trezesti noaptea si intinzi

mina dupa ea nu se poate

traduce

(spunea maica-ta cu intelepciune

referindu-se la alta fireste

ceea ce va tine impreuna e

sexul si singuratatea –

ai citit asta si intr-un poem

scris de o fosta iubita)

o pendula batind sacadat

apa picurind dintr-un robinet

nu se poate traduce

stai cu mine in seara asta

am cam facut-o lata prietenul

meu sirb a fost jefuit sub

ochii mei lui nu-i pasa dar

eu ma simt responsabila

iubitul meu ma sunase pe

mobil tortura psihica

se cheama jumatatea mea

mai buna am cam facut-o

lata am baut nu

vreau sa mi-o pun cu tine

tine-ma de mina vreau doar

sa stai linga mine esti un tip

cumsecade in pizda ma-ti

ti-am mai spus ca asta

se cheama tortura psihica

scuza-ma a inchis dobitocul

dar il sun eu sa stii ca asta

e inceputul sfirsitului

pot sa te sarut de ce nu

noapte buna fac patul

esti cuminte nu

te dai la mine

nu am incredere

imi placi

si tu

de altfel cu mine

nu exista cale de mijloc

ori ma iubesc ori ma detesta

din prima

n-ar trebui sa maninc atita

o sa ma ingras dar tu

ma iubesti si asa nu

cum iti par nebuna nu

da’ de unde perfect normala

ar trebui sa stabilim cum dormim

scuza-ma o clipa ma duc

la baie sa ma spal pe dinti

si sa fac pipi

te intorci pe o parte si aproape

ai adormit cind simti

cum te zgirie usor pe spate

sa-ti dau jos camasa de noapte

mi-o scot eu singura

de cind n-ai mai avut parte

de asa ceva

putina tandrete

din primavara

atunci era si timpul

dar imi promiti

ca nu ma lasi gravida – deja am

doi copii si nici un sot

acum scoate-o repede te rog

eu sint de vina

ca n-a iesit cum trebuie

fii serioasa

eu fac distinctie

intre a se fute a face sex si

a face dragoste asta

e ce facem acum

lumina cenusie a diminetii

prin geam se vede marea

linga ea e de-a dreptul maiestuoasa

ma duc sa fac un dus

pe mine ma cheama sorel
sint ciumec si am capul chel

pot sa vin si eu

mi-ar face placere sa te spal

ingenunchiati in vana (”fata in fata“?)

te sapuneste matern apoi

e rindul tau si jetul caldut

de apa se scurge peste amindoi

(intre timp pe sorel

il ia cu duba

dupa care ea inchide televizorul

si va imbracati)

you know I enjoyed
your poems very much
they are
how shall I put it
VERY YOU

Frumos nihil

2011-02-23T11:58:00.000-08:00

De ce inca miros a tine? Toata lumea stie. Toti ma cauta cu privirile pentru ca stiu ca nu pot spune nimic. Sau e o poveste universala aceea cu numele "no strings attached"? Aparent da, nimic/nimeni nu este atasat, dar hm, pe cine pacalim daca nu chiar pe noi?Incerc sa ma gandesc la altceva, sa ma tin ocupata, dar de fiecare data cand imi apar ganduri pe tine te cauta. Grrr, nu! Nu vreau sa fie una din acele experiente cheesy si foarte lacrimogene sau nostalgice. Refuz sa accept asta! A fost doar o intamplare a fiintei mele. Exact ce, cum, cand trebuia. Acum e vremea sa ma desprind de universul paralel in care parca sunt cu totul altcineva si sa revin la realitate. Si cel mai mult ma chinuie faptul ca nu pot spune nimanui. E secretul meu si asa va ramane. Clipa in care mi-am pierdut mintile. Nu stiu de ce imi trimiti mixed signals, cred ca doar iti place sa imi incurci mintea. Pentru ca stiu ca stii si doar pretinzi ca nu. Si atunci daca stii, de ce inainte de a spune un "pa" cu dor, ma faci sa inchid ochii? De doua ori chiar. Probabil ca acestea vor ramane doar intrebari retorice pentru ca probabil nu vom vorbi niciodata despre ce a fost, pentru ca am sti cum ar fi. Mai bine asa. E ca si cum m-as trezi dintr-un vis lung si frumos care s-a spulberat intr-o secunda. Dar mereu imi voi aminti de el. Acum e timpul sa dorm. Un somn fara vise, fara distrageri. Doar somn usor. "Si as mai vrea sa fiu din nou copil, sa fie totul mai putin dificil".

Si da, e clar, old ~~habits~~ passions die hard.

Despre tot si nimic

2011-02-11T14:24:00.001-08:00

E trecut de miezul noptii si nu-mi gasesc decat fraze cu putine cuvinte, cuvinte goale, lipsite de sens sau esenta, cuvinte banale care nu dezvaluie nimic, care nu ajuta omenirea sa spuna ca are sens, sau care pur si simplu sa te faca sa zambesti. Si-atunci vorbesc prea mult, si degeaba, ca sa ascund taceri crunte, intrebari marunte, raspunsuri nedorite, soapte confuze. N-as vrea sa se repete povestea cu el si ea. N-as vrea sa fie deloc o poveste, nici realitate. Sa fie ceva psihedelic, cu iz de halucinatie, in urma caruia sa deschizi ochii si sa spui "a fost un vis", de preferat unul frumos. Si apoi sa visezi mult si bine in patul tau moale. Pentru ca, nu?, asta fac fetele sau femeile, oricum le-ai spune, tot fete raman: viseaza. Azi viseeaza si vise de ieri si vise de maine. E ca o bucata de ciocolata. Mereu acolo cand trebuie.

Ciudat cum toate aceastea au iesit prin mine intr-o singura rasuflare. De parca as fi stins lumanarile tortului zilei de azi. Maine mai adaugam una. Mai greu de suflat, mai mult de numarat.

P.s. Alexandru Andries aduce inspiratie. E clar.

This is a page from my diary

2011-02-08T12:00:00.000-08:00

Ieri

Ma simt ca un soare aproape de a apune: obosit, lipsit de speranta, prevestind intunericul. Pe chip mi se aseaza o dara de neincredere si iar imi rasar ganduri dintre cele mai negre. Paradoxal cum tot ce ieri parea un zid fortifiat azi s-a transformat intr-un nor de fum. Pouf, gone. Cum zicea un cantec, viata e un roller-coaster, intr-o zi sus, in alta jos. Tot ce pot sa fac e sa astept. Si sa sper in continuare.

Azi

Mix de senzatii si perceptii (pentru ca acum stiu si ce sunt alea, in ciuda acestui mare 6- mare, sigur sau nu). In fine, totul e bine cand se termina cu bine. Ca acum, cand m-am resemnat si mi-a revenit speranta si optimismul. A trecut mult timp de cand nu m-am mai vazut zambind. Si ce ciudat e ca zambetul interior iese la suprafata printr-un plans haotic de copil mic. Si ce bine se simte cand realizezi ca e un inceput bun de drum. Si da, atunci revine speranta. Cred ca fara ea, am fi neinsufletiti. Suntem dependenti de ea.

Mai e putin si pot sa ma bucur de mai multa libertate si posibil mai multa buna dispozitie. Nu-mi place cand sunt moody desi n-ar trebui. Trezeste-te eu genuin, am nevoie de tine. Eu si restul lumii.

Crush or crash?

2011-01-17T14:52:00.000-08:00

When men attempt bold gestures, it's generally considered romantic.
When women do it, it's often considered desperate or psycho.

De cateva zile, 6 chiar, dar cine numara?, ma gandesc din cand in cand la tine. Oricand am o clipa libera, sau cand pur si simplu cand imi fuge gandul altundeva, e spre tine. Si ma mint frumos, visand la ceva care e irealizabil, evident. Si stiu ca e furmos sa visezi, sa te urci in pat noaptea gandindu-te ca "what if", dar la un moment dat te si trezesti la realitate si mergi mai departe, cobori din autobuz si revii in prezent. Da, stiu ca traiesc in trecut, dar whatever makes me smile, nu? Rememorez momentele bune cand imi placea misterul tau, si imi placea cum ma simteam in preajma ta. Dar, acum ca ma gandesc mai bine, stiu ca era totul in mintea mea, ca si acum. Caci oricat de mult as privi spre viitor, trecutul ma prinde mereu din urma. Dar ce se intampla cand cele doua se intalnesc, si e azi? Mi-as dori sa fie azi candva.

Wrong

2011-01-12T14:52:00.000-08:00

Goose bumps. De pe o mana urca usor pe antebrat, brat, omoplati, gat, si coboara pana ajung in varful degetelor celeilalte maini. Intens si, in acelasi timp melancolic. Pentru ca trezesc multe amintiri si multe imagini reinvie. De aceea fug. De aceea scriu. Cu toata fiinta-mi incerc sa scap, ca sa nu trebuiasca sa-mi acopar ochii sau inima. Am revazut de multe ori aceleasi scene, insa acum e altfel pentru ca le simt pe propria-mi piele. Si te urasc pentru asta. Pentru ca m-ai facut sa te inchid in sertarul cel mai indepartat din mine, ca acum sa incerc sa il sterg de praf, sa fie la fel de tentant ca atunci. Si pentru ca e exact sertarul cel mai mare si frumos, care contine de fapt numai lighioane. Cred ca in mine se gaseste o mica Rory care-si scoate nasul din carti uneori si, fara sa-si explice motivul, isi complica viata inutil.

Grrr

2011-01-11T13:16:00.000-08:00

Oh, sunt multe lucrurile pe care le gandesc in momentul asta, atat de multe incat vreau sa le dau voie sa zboare in aer, prin degete si asa, m-am apucat sa scriu. Stiu, m-am resemnat deja cu calitatea redusa a scrisului, de cantitate nici nu mai vorbesc. Cred ca de la rigiditatea oaselor pe care le invat acum si elasticitatea muschilor mi se trage. Am doar interjectii in cap (de unde si titlul) si mult mai putine cuvinte inteligente care deunazi imi ieseau din maneca. Ca sa ajung la ideea principala, ca pana aici am tras de tastatura, sunt foarte multe, de fapt prea multe lucruri pe care vreau sa le fac in acelasi timp. Toate pentru mine, pentru placerea mea, fie ca e vorba de studiu individual, cum i se spune, fie ca e vorba de miscare, somn, mancat, vizionat un film sau un numar de episoade din vreun serial, citit sau pur si simplu stat. Nu vreau sa prioritizez, desi ar trebui. Dar sunt atat de... nici nu gasesc cuvantul, incat vreau sa inglobez toate lucrurile enumerate intr-o perioada atat de scurta de timp. Si stiu ca nu timpul e problema. Dar vreau sa fie bine, si pentru ratiune si pentru sentiment si pentru plamaani. Greu. Si de asta imi imping limitele cat mai departe. Sa speram ca rezultatul va fi pozitiv.

Nicu Alifantis

2010-12-22T13:07:00.000-08:00

epilog

dacă întinzi o mână,

mă vei găsi

şi mă vei putea lua,

ca pe-un cadou.

ţi-l ofer

spre a fi purtat,

fără ruşine,

la lucru şi la ocazii !

De moment

2010-12-18T07:03:00.000-08:00

Paradoxal sau nu, iata-ma-s in acelasi loc, avand aproape 20 si purtandu-ma ca la 16. Nu stiu ce-ar trebui sa spun mai mult. Nu domnule Arhitect, nu vreau sa recunosc, desi nu m-ar deranja daca ai intelege. Din nou ma-ndragostesc de o idee. Dar ideea suna bine, se vede si se simte la fel de bine. Din pacate. (pentru ca nu ar trebui, pentru ca e gresit) De asta-mi spun mereu Fugi, Emilia. Pentru binele tau, Fugi. Si nu fug, ci merg in sens invers si ma apropii cat mai mult de idee, care nu mai stiu daca e idee sau vis sau om.

-

2010-12-09T14:44:00.000-08:00

Ma sufoc cand vorbesc cu tine pentru ca nu pot sa spun ce vreau. Si atunci cand astept pentru ca ma gandesc cum sa neg. Si atunci cand ma gandesc pentru ca stiu ca o sa treaca, dar nu prea mai trece.

Stiu ca nu te-ai fi gandit.

?

2010-11-28T15:08:00.000-08:00

Am o lipsa de inspiratie crunta. Vreau sa merg inapoi pe vremea cand scriam mai mult, despre nimicurile nimicniciei mele, cand credeam ca stiu sa scriu, cand aveam idei. Vreau inapoi cand nu-mi pasa de tine, cand nu insemnai nimic. Mint. De fapt, mi-a pasat mereu de oricine, de orice. Am incercat sa acopar cu uitare. Am intrat intr-o stare passive agressive de azi e ceva, maine altceva, de ma simt usuratica desi nu fac nimic. Dar simt cum ma schimba. Orice imagine, orice gand, orice om care nu-mi place sau care-mi place prea mult. Aceeasi lupta continua intre bine si rau, fiecare soptindu-mi mereu daca da sau nu. Si apoi liniste. Nu mai aud, vad, simt nimic. Ca un somn linistit de vara. Se spune ca oamenii isi traiesc viata in doua locuri: in pat sau in papuci. Eu unde ma aflu?

Soare galben

2010-11-19T13:23:00.000-08:00

De ce nu-ntelegi
ca e prea complicat?
nici eu nu pricep
(nu ma)
e totul alandala
harababura
degringolada
sau ce cuvant inteligent mai cunosti.

nu poti cu forta
si ce
daca n-o sa fie totul alb
sau daca picioarele mele
nu se vor ridica
atunci cand bate el din palme
sau daca feminitatea mea
e uneori compromisa?
ce daca ma imbrac
in 3 persoane diferite
in acelasi timp?
chipul meu
e masca celorlalte.
ma transform zi de zi.

sunt 3 perioade
copilaria
plictiseala
si moartea
in 1 iubesti
in 2 stai
in 3 dormi.
ziua perfecta.

de unde sa stiu
de ce
mi se zbate ochiul?
m-oi gandi la tine
intr-un mod
in care nu ar trebui.
tu care nici nu stii
cum ma cheama.
pentru ca uneori
viata e chiar un film
prefer sa nu-i zic
telenovela.

mie imi place
sa privesc oameni
pe strada
m-as opri si
m-as uita lung
dar apoi
ar vorbi urat.
nu poti face ce vrei.

acum iar ma gandesc
cum n-ar trebui
dar ce conteaza
el nu mai e
si celalalt
nici nu exista.

pana la urma
totul e bine
cand se termina
cu bine
nu cu sens.

Introspectie

2010-11-11T01:40:00.000-08:00

Ca sa fim clari, de la bun inceput, ma cheama Emilia si sunt directa, ca aici, prea directa, spun mereu mai mult decat ar trebui, mi-e greu sa las lucrurile sa-si urmeze drumul, vreau mereu sa grabesc totul pentru ca vreau mereu sa fiu cu un pas inainte, sa fiu prima, mai buna decat tine sau decat el sau ea, sunt rautacioasa, suparacioasa (foarte), alintata, plangacioasa, n-am incredere in oameni sau in mine, naiva, naiva (stiu, am zis de 2 ori intentionat), melancolica (lucram la asta), vorbesc prea mult sau nu vorbesc deloc, ma atasez greu de oameni si ma detasez si mai greu, ma chinui prea mult si niciodata nu-mi iese, sunt incordata, lenesa, nu termin mereu ceea ce incep, imi pasa prea mult , imi fac planuri inainte sa fie cazul si da, ma cheama Emilia.

I'm too tired to try.

Schimbare sau Cum sa spui mult in putin

2010-11-07T13:27:00.000-08:00

am sa vorbesc
cu sufletul spre tine
cu glasu-i molcom
si suav
si or sa-mi planga ochii
dintr-o singura privire
caci e sigur
m-ai uitat.

Destinatie pierduta

2010-10-30T15:12:00.000-07:00

Oamenii se uita pe fereastra pentru ca acel geam murdar, scrijelit, sau stropit de atata ploaie le da impresia ca ce e dincolo de el e mai bun, e ceea ce isi doresc. Cand privesc dincolo de acea bucata de sticla se vede in ochii lor speranta cea de toate zilele. Ca si cum ar cauta in fiecare zi ceva ce stiu ca nu vor gasi. Lumea de dincolo e pentru ei un vis, o poveste cu zane si printi. Ii vezi pierduti, rataciti printre atatea suflete ce zac in acea cutie. Privirile nu li se intretaie niciodata. Robotic viseaza la ceva nou, la fluturasii pierduti din stomacul prea incarcat, la gandul ca poate va veni momentul cand viata devine ca-n filme si va aparea acolo un om la fel de ciudat sau poate la fel de normal care va umple golul. Dar nu, in viata nu e niciodata ca-n filme.

Si de aceea, oamenii merg cu autobuzul. Prefera sa se simta mereu singuri.

Lui Nichita

2010-10-11T13:27:00.001-07:00

Si pentru ca imi aduce aminte de tine.

I don't care if it hurts.

2010-09-25T13:36:00.000-07:00

I want a perfect body.
I want a perfect soul.

I want you to notice when I'm not around.

I wish I was special.

(Radiohead- Creep)

Ce mai faci?

2010-09-23T06:47:00.000-07:00

Amandoi suntem popas
intre usi
deschizandu-se, inchizandu-se.

(Marta Petrea)

"De fiecare data cand ma uit in oglinda, in fiecare cuta a fetei (ca sa nu-i spun inca rid) intrezaresc o amintire, revad imaginea unui om, vechi prieten, sau poate doar un simplu trecator prin viata mea. Dar parca cele mai multe te au pe tine ca numitor comun. Nu, nu pe el, ci pe tine. Si stiu ca si tu te intrebi, ca si mine, de ce, de unde, de cand. A ramas un mister inca din ziua in care ai plecat si m-am hotarat sa cred ca am trecut peste. Dar nu. Mi s-a parut. Se spune ca timpul le rezolva pe toate. Ironic sau nu, mai mult iti adanceste ranile pe care cu pasi inceti, domoli, incerci sa le acoperi. Si pui ruj, fard, haine noi crezand ca, astfel, vei reusi sa uiti si sa dai drumul la acest fir subtire care se numeste sentiment. Nu degeaba timpul e ucigasul perfect. Uita-te...doar uita-te cand zambesc. Nu-mi vezi sufletul strivit? Nu ma intreba nimic. Se citeste totul in priviri. In reactii. Hai, nu fi naiv. Nu stii deja ca acesta-i rolul meu? Dupa cum vezi, inca ma tin cu dintii de el.

Ah, si uita-te la tine. Ai ramas acelasi. Aceiasi ochi curiosi, vioi si plini de energie, aceleasi maini lipsite de inhibitii, si multele cuvinte pe care nu le mai poti opri. E amuzant cum trece timpul peste noi si nu ne schimba. Doar vantul ne impinge spre un nou rasarit. Pana la urma asa e, nimic nu se uita. Gandurile mele sunt dovada vie. Cuvinte nevorbite, emotii retraite de atatea ori, si o mare deceptie. Dar mai ales, faptul ca totul e in capul meu. Totul e o fantezie.

Asa ca, haide, eu timid, deschide buzele, vorbeste!"

Ce mai faci?

Cuvinte

2010-09-01T06:58:00.000-07:00

o casa atat de concreta
de Nora Iuga

o dimineata in asteptarea unui tren
sub lumina tulbure
cestile de cafea si surasul

dar e vorba de viata mea
de aceasta insesizabila atingere
dintre somn si intamplare
ca nasterea unui sambure intr-un fruct de lemn
si as merge de mana cu umbra
cum merge orbul cu presimtirea
si cangurul mic din marsupiu
ii vorbeste mamei pe care n-o vede
un drum fara tinta
doi saboti fara pasi
si locuiesti intr-o casa atat de concreta
ca o crima deliberata
si iata prinzi in mana molia
un exercitiu spiritual
iadul e chiar aici
invartindu-si elicea prin aer

What if

2010-08-30T13:11:00.000-07:00

Mi-au revenit imagini in cap de atunci, multe noduri s-au desprins, acum pare totul mai clar. Mi-e dor de tine. Inca incerc sa-mi explic de ce. Nimeni nu stie. Poate pentru ca, de cele mai multe ori, imi gasesc refugiul in ceea ce pare altfel. Dar altfel inseamna mai bine? Inca o intrebare fara raspuns. Inca un punct pe o foaie de hartie. Inca un gand. Inca o amintire. Am tendinta sa vorbesc iarasi mult despre tine, dar rezist. Imi impaienejensc tendinta in ochii impaienejniti si in sufletul si mai impaienejenit. Cateodata, ma simt in pielea lui Dorian Gray, incercand sa-mi ascund pacatele. Ca si cum lumea ar vedea micile mele escapade spre lumea intunericului, micile nevroze interioare care, surprinzator, inca mai rezista in mine. Diferenta e ca singura crima pe care o comit e ca cer prea mult. Uneori ma mai intreb cum ar fi fost... si de acolo cad in gol si nimeresc mereu in acelasi loc de unde am plecat.

Timisoara

2010-08-28T05:58:00.000-07:00

Momente. Oameni. Cladiri. O saptamana cu suisuri si coborasuri.

Viata prin balonul roz

2010-08-06T06:14:00.000-07:00

Ma intreb uneori cum reusesc unii oameni. Cum de au curajul sa-si faca bagajele si sa plece intr-o lume indepartata si probabil foarte diferita. Unde le atarna frica pe care cu totii o simtim cateodata, in momente de rascruce? Poate si-au agatat-o de cheile casei pe care tocmai o parasesc pentru una noua, sau poate ca au aruncat-o in oceanul prea albastru. De aici, pare usor. Prea usor. E ca si cum ar fugi dupa fericire si liniste si tot ceea ce creierul imbibat cu benzina si fum de tigara si claxoane si ceea ce unii numesc civilizatie vrea sa uite. Imi inchipui ca au si gasit toate aceste lucruri. Mai cu seama aceea este civilizatia, este acel echilibru pe care il cauta multi. Este reintoarcerea la radacini.
Dintr-o fereastra virtuala ai spune ca e usor, cat ai clipi ajungi acolo. Dar presupun ca trebuie sa se umple paharul. Oare cand se va umple indeajuns ca sa putem vedea mai clar? Ca sa putem respira? Sa putem vorbi despre cuvinte precum libertate si fericire ca despre lucruri pe care le traim zi de zi si nu ca si cum ar fi doar notiuni abstracte, intangibile?

Nonsens

2010-07-23T13:05:00.000-07:00

E-un moment al fiintei mele
in care Eul din numele meu
dispare
sau ramane golit de sens

un moment in care ma intreb
ma sufoc
si ma zbat intre atatia pereti
inchisi.

Prea mult
prea sus
dar orbeste vreau.

Believe.

PAleapsa, cum ar veni

2010-07-12T13:56:00.000-07:00

Cu aceeasi intarziere, preiau si eu leapsa Orasului PA de la cel-fara-nevoie-de-prezentari (cetatenii stiu de ce). Ca sa fie totul succint, regulamentul il poti citi aici (singurului meu cititor, desigur), iar PA-ul precedent aici. Enjoy!

Enigma

Dupa bulevardul Kiseleff, a urmat Victoriei, iar de acolo la tramvai. Violat de scrutarile celor care pareau a fi oameni, insa el stia ca sunt demoni care cautau sa-i fure sufletul in preacunoscuta maniera faustiana, domnul D. a reusit sa ignore realitatea. Vedea acum umbre si lumini, picuri de ploaie si calduri covarsitoare. negru si alb, toate acestea intr-o degringolada vie.Scenariul asta i se parea un fel de joc, un fel de "La tiganci" care iesise din lumea fictionala. Cine sa fi fost Eliadele sau?

Iar leapsa merge mai departe la:

1. Le Petit Prince (oficial- sper ca n-a primit inca leapsa)
2. Petra (turist)
3. Oana (strain- desigur daca va avea placerea)

Zborul-pana

2010-07-07T13:12:00.000-07:00

Nu mai am ce.

Ma refugiez in mine
in aripile cu zborul in jos
imi fac culcus din propriile-mi
oase
albe, reci
ferestrele sunt ochii mintii
caci restul s-au inchis
innegriti, speriati
la nastere
sau sa fi fost moarte?

Iar palmele
palmele-astea doua
nu mai sunt libere, usoare
au ajuns incetosate
in celalalt capat al zborului.

Prea jos.

Eclectism

2010-07-02T12:56:00.000-07:00

As vrea sa fiu asa usor
sa poti sa ma respiri fara sa stii.

Sub mine e un gol un gol imens care simt ca nu se mai umple sau ca nu s-a umplut vreodata pentru ca e prea pustiu acum bate vantul si ma bate si pe mine odata cu el dar ceea ce e mai dureros e ca toti pleaca si atunci e clar ca golul asta nu se va umple prea curand poate niciodata si daca pana acum gol era o stare de bine de euforie de visare tipic mie ei acum devine tot mai apasatoare si imi doresc sa ajung cu picioarele inapoi pe pamant si mi-as dori sa fiu mai buna dar cine nu-si doreste sa fiu mai enigmatica feminina blanda carismatica si cum vrei tu tu cel care esti peste tot si nicaieri pentru ca stiu ca-mi pasa prea mult si e degeaba toata vorbaria dar capul meu e plin ochi de ganduri si framantari nu mai incape nimic poate doar o vorba buna.

Ale tale,
taceri din piept

*pic via*

-

2010-06-26T10:45:00.001-07:00

Esti un Faust ratat.

Jim Morrison - fragmente

2010-05-25T11:41:00.000-07:00

Nu are nevoie nici macar de introducere.

Look where we worship.

Modern life is a journey by car. The Passengers change terribly in their reeking seats, or roam from car to car, subject to unceasing transformation. Inevitable progress is made toward the beginning (there is no difference in terminals), as we slice through cities, whose ripped backsides present a moving picture of windows, signs, streets, buildings. Sometimes other vessels, closed worlds, vacuums, travel along beside to move ahead or fall utterly behind.

The bird or insect that stumbles into a room and cannot find the window. Because they know no "windows".

Windows work two ways,
mirrors one way.
You never walk through mirrors
or swim through windows.

You may enjoy life from afar. You may look at things but not taste them. You may caress the mother only with the eyes.
You cannot touch these phantoms.

Films are collections of dead pictures which are given artificial insemination.
Cinema is most totalitarian of the arts. All energy and sensation is sucked up into the skull, a cerebral erection, skull bloated with blood. Caligula wished a single neck for all his subjects that he could behead a kingdom with one blow. Cinema is this transforming agent. The body exists for the sake of the eyes; it becomes a dry stalk to support these two soft insatiable jewels.

**There's more to come.

Random thoughts 2

2010-05-25T10:26:00.001-07:00

Pana si cei care credeai ca sunt mai sus decat sunt de fapt, se dovedesc a fi neputinciosi. Si, ca de obicei, atunci cand asteptarile tale depasesc conditia umana, se declanseaza o stare de panica si ti se opresc toate intr-un nod din gat, caci e prea greu sa te prefaci, sa pretinzi ca e normal, sa faci urmatorii pasi ca si cand cei precedenti n-au existat.
Macar bine ca nu mai ploua si viata e frumoasa.

Random thoughts

2010-05-17T15:18:00.000-07:00

I don't want to be your regret. I'd rather be your cocoon.

Eugen Ionescu - fragmente

2010-05-08T06:33:00.000-07:00

Am prins o mini-antologie cu texte de-ale domnului Eugen I. si am zis sa dau mai departe ce mi s-a parut mai interesant.

Lateral
*
Ma lovesc de limitele, de zidurile ratiunii mele. Nu am dreptul sa interpretez ceea ce nu vad si sa-i imprumut ordinea sau dezordinea asta, de aici. Ma predau, ma parasesc in bratele celor de dincolo, celor ce ne inconjoara de peste tot. Ma incred. In orice caz - de altfel - suntem parasiti lor. Suntem marionetele lor.
Incep sa iubesc, fara sa vad, pe cei de dincolo. Totul este o cutie, cineva o tine in mana. Noi suntem soldati de plumb. Nu putem cunoaste substanta celui ce ne tine in mana.
Accept starea mea de marioneta. Accept ridicolul meu. Accept ridicolul metafizic al starii mele de om.
Inteleg foarte bine ca sunt pedepsit. Nu se poate intelege nimic altfel. Inteleg foarte bine ca merit pedeapsa asta.
De aceea ma simt in eroare, in cutie; de aceea sunt trist; de aceea mi-e rusine; de aceea toate bucuriile mele sunt false; de aceea intind bratele...
*
[...]
Pentru ca eu sunt impletit din bine si rau- si ma incurc, ma prind in mine insumi, si trebuie sa tai legaturile cu un cutit, cu un fier rosu. Mi-e frica pentru ca nu inteleg bine ca trebuie. Pentru ca sunt vicios; pentru ca imi iubesc rusinile; pentru ca ma complac in rusinile mele; pentru ca ma identific cu rusinile mele. [...]
Legaturile nu se pot dezlega. Trebuie un cutit sa le taie.
*
De ce nu avem acest curaj necesar, de a fi uitati, de a ne lasa uitati, de a ne insingura? Balacim aici in promiscuitate, in vanitati.
Facem o socoteala; vrem sa fim siguri ca nu pierdem nici Cerul, dar nici Pamantul.
Si ne prefacem ca daruim, cand, in realitate, furam.

**Va mai urma

Clasament voturi etapa 3

2010-05-02T06:48:00.000-07:00

Au votat 4 arbitri: Le Petit Prince, Mariana, Starsgates si Lee Dee P, si iata ce a iesit:

1. Regrete, Laura Driha- 9/4

2. Ritm, Leo - 4/3

3. Seara pe macadam, Alexandra - 4/3

4.Relicva, Lady A– 4/3

5. Floarea si macadamul, Mariana- 4/2

6.Macadam Dada, Cristian 3/2
7.Macadam, Lee DeeP- 3/2

Mentiuni:

1. Ulita, starsgates- 2/2

2. Tabloul, Emilia – 2/1

3.Vis ciudat, Mariana - 2/1

4. Mc Adam, Lee DeeP- 2/1

5. Macadam intre blocuri, Le Petit Prince – 1/1

Au mai scris:

Orasul dintre cei doi munti, Lee Dee P

Pe macadam, LePetit Prince

Pavaj de stele, Mariana

Soparle pe macadam, Sictireli

Maidanul cu macadam, Calin

Felicitari tuturor! Pentru clasamentul general, predau stafeta lui Calin

Cum am devenit mizantropa

2010-05-01T06:16:00.000-07:00

Totul a inceput cand mi-am inchis gura, si n-am mai putut vorbi. Oamenii pareau inamici iar vorbele mele erau armele lor. Brusc, tot ceea ce construisem mi se darama in fata ochilor. Incet si neasteptat. La fel de imprevizibil au inceput sa rasara primele urme de angoasa. Pupilele imi fugeau dreapta-stanga de cum toti incepeau a se departa.
Apoi am inceput sa fac plimbari solitare prin parc. Imi doream sa fiu eu cu mine. Sa nu ma dizolv in altcineva. Sa ma intregesc pe cat posibil. Singuratea nu e atat de rea, imi spuneam adesea. Mai tarziu aveam sa aflu ca solitudinea e moartea clinica a sufletului. Citisem odata undeva ca singuratatea e atunci cand nu mai ai speranta.
Acum totul pare fara speranta.

Voturi pentru Macadam

2010-04-29T13:09:00.000-07:00

Gata! Timpul a expirat!
Acum votati! Textele se pot gasi aici.
Deadline-ul e duminica, ora 12. Astept voturile voastre.

P.S. Nu uitati de concursul de ghicit.

Amanta

2010-04-25T13:29:00.000-07:00

In noaptea asta m-am impacat cu toate femeile
din mine
care cu fiecare privire razleata
cauta sa iasa
prin ganduri
dorinte
si buricele degetelor.
Tu esti copacul meu albastru
albastru inchis
deschis
sau gri dorian
si te culeg in fiecare zi
din amintiri
din cortul meu cu poezii
din tremurat
si din pielea-de-gaina.

Eu cu toate femeile
ne-am adunat
in lacrimi si tacere.

Orasul PA. Etapa 3.

2010-04-25T11:18:00.000-07:00

Alo? Da. A venit si randul meu sa fiu GE. Regulamentul concursului il gasiti aici. Mai pe scurt, si ca sa nu pierdeti pretiosul timp pe care oricum il irositi in alte moduri (cum ar fi citind asta), trebuie sa scrieti un PA (a.k.a. proza arhiscurta) care sa nu depaseasca limita de 500 de caractere (+/- 5% ), si sa-l trimiteti la aceeasi adresa orasulpa@yahoo.com (am zis sa fie continuitate).
Tema etapei 3 este Macadam. Libertate, frate!
Astept cu nerabdare (desgur) scrierile voastre si mai ales voturile.
Aveti termen pana joi, ora 20. Acu' sa vina muza!

Iata si Pa-urile:

1. Regrete

Îşi târa paşii desculţi aproape fără ţintă, dorindu-şi să simtă-n tălpi crestătura de piatră a bătrânului macadam.Işi dorea răni fizice care să le vindece pe cele sufleteşti,amintiri aproape uitate, miros de pământ şi de copilărie.Părăsise satul acela dorindu-şi pantofi cu toc şi cremă abrazivă pentru călcăie iar astăzi se autoscrijelea conştient pentru că uitase să se mai intoarcă din când în când in locul de unde pornise. Lăsase tot, toată tehnologia după care alergase ani intregi şi astăzi se-ntorcea s-asculte drumul…

2. Macadam Dada

Macadam, macadamuri sn Drum pavat cu piatra marunta (unde mi-o fi prastia?) indesata cu compresorul (puf, puf din tigara) si de obicei impregnata cu gudron (nicotina de dependenta) sau cu alt material de legatura (o paranteza sau mai ). Din fr. Macadam, germ. Makadam ( Dukadam, Dukadam).

Macadam sn Gen de pavaj facut din mai multe straturi de piatra sparta ( un DN, doua DN-uri…) indesata cu compresorul si impregnata (inima pentru inima, ea pentru el) cu un material de legatura. (fr. Macadam, cf. Mc Adam – inginer scotian, inventatorul acestui gen de pavaj) Asfaltul nu e zgarcit.

3. Ritm

Prins într-o crăpătură din pavaj, tocul de pantof, înalt şi feminin, contempla perpetua tropăială: tocuri cu pantofi, pantofi cu picioare. Dansase şi el pe piatra măruntă, câteva săptămâni la rând. Ştia că o să sfârşească astfel. Nimic trist în toate astea. Ba, din contră. Dacă nu s-ar fi desprins de elegantul pantof de care fusese lipit, n-ar fi descoperit nicicând că macadamul e un veritabil instrument de percuţie. Cu urechea lipită de cutia de rezonanţă a străzii, se lăsa pătruns de vibraţii.

4.Pe macadam

Doamnele, trecute bine de a doua tinerete, discutau aprins luandu-si vorba una alteia din gura:
-Vai de orasul nostru!
-Cica: Micul Paris, ha-ha!
-Mai degraba Mititelul Paris, ha-ha-ha!
-Totusi, in ultima vreme s-a mai schimbat, zise concesiv una din doamne.
-Da, se grabi sa aprobe cealalta, au pus si flori!
-E mai frumos, acum!…
-Negresit!
Din vorba in vorba, plimbarea doamnelor s-a prelungit fara ca vreuna dintre ele sa observe unde au ajuns. Noroc ca raliul avea sa inceapa abia a doua zi.

5. Ulita

Vânzoleală mare pe stradă! Uliţă mai bine zis, că asfaltată nu-i, chiar dacă e o stradă de oraş.

E la periferie dar ce contează?

Acum însă toată suflarea e afară,pe la porţi. Camioanele descarcă zavură iar muncitorii împroaşcă pietricelele cu sârg.

- Am trăit s-o vedem şi pe asta!

,, Acum sună şi telefonul,, îşi spune cu ciudă Sile.

- Ei? se aude vocea de la celălalt capăt. A sosit macadamu?

-Nu-l cunosc pe ăsta, zice Sile. Aha, deci pentru el se asfaltează, o fi cineva foarte important.

6. Tabloul

Imi amintesc de tine ca de-o poza popart. Cu umerii goi, ai in maini propria-ti viata. Stai intinsa cu fata spre mine- si spre toata lumea dupa cum am aflat ulterior. Asfaltul fierbinte clocoteste sub imbratisarea noastra. Ma uit adesea in zare si privirea mi se pierde in luciul macadamului arzand. Pana si acolo iti intrevad chipul de fecioara despletita. Intr-o lume plina de detalii, tu si eu- doua vitralii. Fotografica clasica cu doi indragostiti e acum inchisa intr-un sertar prafuit. Si tot nu te uit.

7. Soparle pe macadam

Tu-ti groapa si pietrisul ma-ti, injura birjareste, scuipand peste umarul drept pe spinarea celei de a doua soparle ce se odihnea pe piatra fierbinte. Deschide usa portbagajului. Scartaitul ii aminti de arcurile patului in care Ioana isi serpuia adesea trupul peste al lui. Proptit cu mana dreapta pe roata de rezerva privea nauc locasul unde ar fi trebuit sa fie coarba. Baga-mi-as... unde 'zda ma-si o fi, ma, ca am pus-o cu mana mea? Un fir de vant, ascutit ca un brici, ridica praful de pe macadam si-l ascunse sub masina. Ochiul noptii sclipea.

8. Floarea şi macadamul

Am găsit pe macadam o floare ruptă. O foare de colţ aducând cu sine roua din munţi. Suspina după pietricele, acum însmolite. Mi-am lipit obrazul de ea şi-am tresărit de atâta catifelare. Şoptea cu parfum alb un cântec de dor... Privesc pietrişul mărunt, îmbrăţişat de aceeaşi soartă de a fi preş tăcut pentru oricine ce nu ştie decât a strivi. Floarea din mână începe să tremure. O lipesc de obrazul macadamului înţelegând că ,,iubirile ce au fost unite odată, se caută cu şi mai multă sete apoi”...

9. Vis ciudat

Panglici gri şerpuiau printre ,,zgârâie vise”. O mână nevăzută le deşiră de pe ghemul imaginaţiei celui ce se cheamă arhi – tect. Curiosul din spatele cortinei se întreabă: De ce ,,arhi”? De ce ,,tect”? Răspunsul nu mai interesează că oricum războiul macadamelor a început. Se revoltă pe creatorul lor, se burică, se îngropesc, se lasă cârpite doar trei zile, se înciudează pe caii sălbatici ce scot fum pe nări. La margine de vis, două pietricele stălucesc şi îşi vorbesc cu luminiţe. Oare se iubesc?

10.Seara pe macadam…

Macadamul negru este impanzit de umbre la apusul soarelui…Ne scaldam picioarele in urmele de asfalt viu , in fiecare zi, in fiecare secunda.El nu este niciodata singur, moare doar atunci cand are defecte de structura, sau ridurile sunt prea vizibile. Toti care ne intorceam de la teatru, am profitat ca nimeni nu ne vede, ne-am descaltat, si am luat-o la fuga.Macadamul m-a prins de picior , si m-a trantit langa el….Pe tot drumul spre casa, bobite mici de sange l-au pictat.

11. Relicva

Mersul lin a fost intrerupt de o zdruncinatura puternica. Deschise ochii si se uita cu repros la Sile. A doua zdruncinatura aproape ca a proiectat-o in parbriz, cu toata centura…

- Sile!! Tu nu vezi pi unde merji… ce Dumnezeului?

- Taci, fimeie! Tu nu vezi ce valuri is in macadamul asta? Ce drac’ le trebe asa ceva? Mi-o spus nea Nicu ca e relicva istorica si d’asta nu toarna asfalt!

- Ce-i aia relicva, Sile? Ducadam?… Sileeee! Alta cale nu puteai alege?

- Pai sa vezi si tu Piatra Cracanata, fimeie.. acus’ ajungem!

12. Macadam intre blocuri

Cand ia startul pe aleea dintre blocuri
Pisicile tasnesc din tufe speriate
Cucoanele intepenesc pe tocuri
Iar satelitii cad de pe orbite.

La volan, concentrat, o mutra fioroasa,
Zmeul ce altfel nu-si gaseste rostul
Cambreaza rau masina cea nervoasa
Iar tie-ti vine sa te iei de prostul
Ce mana caii cu esapament
Cu fum si zgomot fals, neconcludent.

Aleea dintre blocuri fierbe de indignare
Si gardianul public doarme, habar n-are
Visand ca fotbalul se joaca pe maidan
Si cursele auto au loc pe macadam.

13. Macadam

Miez de durere, lacrimi din cer se strecoară pe piatra tăcută,
Atingeri de pași le-mpletesc, le poartă prin goana măruntă.
Cuvintele ploii se revarsă tânguite peste drumul ostenit de călcări și păcate;
Ar vrea să-și strige povestea năclăită de zbucium și pierdută prin noapte,
Dar vântul o spulberă-n zări și uitare, o sparge în mii de vorbe îndepărtate.
Atunci când ploaia se stinge, iar mersul se topește în umbre și visări,
Macadamul adulmecă liniștea și-o conduce-n tăcere, spre-a zilei luminări.

14. Orașul dintre cei doi munți

Orașul dintre cei doi munți verzi devenise cenușiu: blocurile cenușii se înălțau anoste spre cerul cenușiu, parcurile cenușii își plângeau culoarea pe umeri de copaci cenușii, străjuitori de drumuri și destine, până și inimile locuitorilor ajunseseră cenușii și impare. Macadamul străzilor îmbrățișase cu tentaculele-i cenușii orice îndrăzneală cromatică din oraș. Doar curcubeul apărut la terminarea ploii le mai amintea oamenilor că sunt vii și ar trebui să trăiască mai presus de cenușiul pietrei.

15. McAdam

John Loudon McAdam a fost un inginer scoțian, faimos pentru inovațiile sale în tehnica construcției de drumuri. Pe la începutul secolului al 19 lea, el a reușit să facă drumuri impermeabile, din straturi de piatră sortată și cu înălțarea axei drumului pentru scurgere. Cele mai bune suprafețe se obțineau din piatră spartă compactată, un material care-i poartă numele, macadam sau din același gen de material, la care se adăuga gudron, tarmac. Astăzi, tarmacul se folosește în combinație cu cimentul.

16. Pavaj de stele

Ţin în palme infinitul drumului pavat cu stele. Păşesc agale prin noapte, iar tălpile mele se fac sărut pe macadamul ce trece prin faţa casei tale pe care n-o mai găsesc.Cu inima călătoresc pe drumul din palmele întinse ca nişte aripi de fluturaş. Ştiu că înfinitul e în inima ta. Când voi fi ajuns acolo, voi cunoaşte nemurirea. Dar până atunci, voi rătăci desculţă spunând povestea mea fiecărei pietre ce va tresări la sărutul tălpilor însângerate. Ştiu: tăcerea lor va naşte un nou pavaj de stele.

-mult dupa deadline-

17. Maidanul cu macadam

Mi-amintesc, de parcă ar fi fost ieri, cursele de trotinete de pe tăpşanul din spatele blocului, pe care, după ce locul a fost nivelat cu un buldozer, unul din acelea care semăna leit cu buldozerele desenate în Abecedar, fusese aşternut un strat negru de macadam. Aveam o trotinetă din lemn, una cu ghidonul înalt (sau poate eram eu mic), vopsit în albastru, ca pentru băieţi. Şerpuiam printre cărămizile aşezate anume acolo şi ne simţeam mari sportivi. Acum, pe maidanul cu macadam din spatele blocului e un alt bloc.

Cea mai buna zi

2010-04-20T04:49:00.000-07:00

Il stiu de demult, dar mereu imi da o stare buna. Enjoy!

Degringolada

2010-04-15T06:35:00.000-07:00

Viata e ca o poezie dadaista. In fiecare zi, scot din palarie un alt cuvant care nu se leaga de cel precedent. Sentimente, actiuni, ganduri, toate ma au pe mine ca numitor comun, dar dinspre mine se imprastie peste tot. E o bucatica din mine peste tot. In vantul de dimineata, in remuscarile faptelor mele, in amintirile demult uitate. O mana ici, un fir de par dincolo. As vrea ca toate sa fie intr-un singur loc. Probabil ca sunt, dar nu-l voi sti niciodata. Cateodata, lumea mea se micsoreaza, si eu par dintr-o scena Ally Mcbeal. O metamorfoza mi-ar fi de-ajuns.

Multumiri

2010-04-09T07:20:00.000-07:00

Ii multumesc lui pentru ca mi-a indeplinit dorinta.

"Look where we worship."

Moment Partistic

2010-04-08T15:50:00.000-07:00

Criza

E unul din acele momente in care ti-e frica. Ti-e foarte frica. Ai sentimentul acela de "goose bumps" doar ca in sens total opus. Iti rozi incet unghiile pe masura ce timpul trece. Ai vrea sa nu treaca. Sa nu te afli in situatii limita. In nicio situatie. Nu stii cum ai reactiona. Nu vrei sa pierzi nimic. Totul e ca o explozie. Si apoi e liniste. Inchizi ochii. Dar ai murit sau nu?

*Are circa 80 de cuvinte? Nici macar atat. :))

And my mojo is gone. For now.

A-si aminti

2010-03-29T12:49:00.000-07:00

cuiva demult uitat

spune-i coapsei
sa nu mai fie coapsa
si gleznei
sa nu mai scrasneasca
sub dulcele gand al atingerii tale
spune-i coastei
sa nu se mai indragosteasca
de sira spinarii
caci suferim cu totii
si ochiul
si degetele
si spatiul prea ingust dintre noi doi.
spune-i aerului
dintre el si ea
sa se mareasca
sa nu se micsoreze
atunci cand ii zboara fiecare
suvita de par
de pe frunte.

* inspirat din nichita bineinteles

Oftat

2010-03-26T14:16:00.000-07:00

Cu neplacere realizez.
Apoi ma resemnez.
As vrea totusi sa nu.
Sunt doar o forma fara fond.

Metempsihoza

2010-03-19T08:53:00.000-07:00

Parca sunt un Iona contemporan. Imi tot vine sa zic "Mama, naste-ma din nou. Viata asta nu prea mi-a iesit." Refuz sa aleg in ce gura de peste sa intru.

Despre staruinta

2010-03-12T02:13:00.000-08:00

Citind zilele trecute despre daco-geti, despre credinta lor nestramutata in Zalmoxe si in viata de dupa moarte, mi-a trecut prin gand raspunsul la intrebarea pusa de Dl. Ovidiu Genaru, candva, si anume ce ne face pe fiecare din noi sa ne consideram romani, sa avem o constiinta nationala etc etc.
Bineinteles, instinctual am gandit ca nimic. Dar, dupa cum spuneam, citind despre istoria daco-getilor, am realizat ce ma face pe mine, ca individ, sa ma consider urmas al acestora din urma. Tocmai aceasta credinta in viata de dupa moarte. Cand spun moarte, eu nu concep decat disparitia treupului, care este inchis intr-o cutie. Insa tind sa cred acea idee cum ca sufletul se poate reincarna. De ce nu?
Mai mult, aceasta conceptie mi se pare una pozitiva, care ma face sa iau lucrurile asa cum vin si sa nu-mi mai fie frica de nimic (aproape). E speranta aceea care nu moare niciodata. E luminita de la capatul tunelului care ma face sa calc mai hotarat in fiecare zi.
Pana la urma, e doar un gand razlet.

Declaration of Dependence

2010-03-05T09:21:00.000-08:00

Here I am, naked of thoughts, perceptions of life, or ways I'd like to be, standing in front of you. This is me as only you could have ever found out. I' ve told you my secrets, burried in you my worse frustrations and hidden my deepest fears. You are the only one to see about my past, present and future. I have ran into your arms when couldn't bare the truth, I have learned how to be better through you and most certainly I have found the ways of enjoying what I own. You are the one who was not afraid to look at me and after me. You have always done the right things. With you, I no longer wish for Mr. Right Now, because I already have Mr. Right.

Here I am, standing in front of you, writing my Declaration of Dependence.

Asculta mai multe audio Muzica